opțiuni
  • info

9 definiții pentru clocotitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLOCOTITOR, -OARE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.

CLOCOTITOR, -OARE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.

clocotitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ~i, ~oare / E: clocoti + -(i)tor] 1 (D. lichide) Care clocotește. 2 (D. mase de apă) Agitat și zgomotos. 3 (Fig; d. sentimente, pasiuni etc.) Gata să se dezlănțuie. 4 (Fig) Răsunător.

CLOCOTITOR, -OARE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. 2. (Despre rîuri, șuvoaie, ape) Agitat și zgomotos (ca o apă în fierbere). Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. V. 337. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. II 170. 3. Fig. (Despre sentimente și pasiuni) Aprins, gata să se dezlănțuie; (despre viață, suflet, inimă) fremătător. Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33. Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212. 4. Fig. Răsunător, zgomotos. Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222. 4 ◊ (Adverbial) Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175.

clocotitor a. ce clocotește: marea clocotitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clocotitor adj. m., pl. clocotitori; f. sg. și pl. clocotitoare

clocotitor adj. m., pl. clocotitori; f. sg. și pl. clocotitoare

clocotitor adj. m., pl. clocotitori; f. sg. și pl. clocotitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLOCOTITOR adj. v. agitat.

CLOCOTITOR adj. agitat, frămîntat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.)

Intrare: clocotitor
clocotitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocotitor
  • clocotitorul
  • clocotitoru‑
  • clocotitoare
  • clocotitoarea
plural
  • clocotitori
  • clocotitorii
  • clocotitoare
  • clocotitoarele
genitiv-dativ singular
  • clocotitor
  • clocotitorului
  • clocotitoare
  • clocotitoarei
plural
  • clocotitori
  • clocotitorilor
  • clocotitoare
  • clocotitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clocotitor, clocotitoareadjectiv

  • 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fierbinte
    • 1.1. (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: agitat zgomotos
      • format_quote Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. V. 337. DLRLC
      • format_quote Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. II 170. DLRLC
  • 2. figurat (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aprins
    • format_quote Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212. DLRLC
    • 2.1. Despre viață, suflet, inimă: fremătător. DLRLC
      sinonime: fremătător
      • format_quote Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33. DLRLC
  • 3. figurat Răsunător, zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răsunător zgomotos
    • format_quote Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175. DLRLC
etimologie:
  • Clocoti + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.