opțiuni
  • info
12 definiții pentru clănțăneală

Explicative DEX

CLĂNȚĂNEALĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -eală.

CLĂNȚĂNEALĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -eală.

clănțăneală sf [At: DA / V: ~țen~ / Pl: ~eli / E: clănțăni + -eală] 1-8 Clănțănire (1-8).

CLĂNȚĂNEALĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit, clănțănire.

CLĂNȚĂNEALĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. – Din clănțăni + suf. -eală.

clănțăială sf vz clănțăneală

Ortografice DOOM

clănțăneală s. f., g.-d. art. clănțănelii; pl. clănțăneli

clănțăneală s. f., g.-d. art. clănțănelii; pl. clănțăneli

clănțăneală s. f., g.-d. art. clănțănelii; pl. clănțăneli

Sinonime

CLĂNȚĂNEALĂ s. clănțănire, clănțănit, clănțănitură, dârdâială, dârdâit. (~ dinților.)

CLĂNȚĂNEALĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

CLĂNȚĂNEALĂ s. clănțănire, clănțănit, clănțănitură, dîrdîială, dîrdîit. (~ dinților.)

clănțăneală s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

Intrare: clănțăneală
clănțăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clănțăneală
  • clănțăneala
plural
  • clănțăneli
  • clănțănelile
genitiv-dativ singular
  • clănțăneli
  • clănțănelii
plural
  • clănțăneli
  • clănțănelilor
vocativ singular —
plural —
clănțăială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clănțăneală, clănțănelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Clănțăni + -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.