O definiție pentru coîmprumuta

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+coîmprumuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. coîmprumut, 2 sg. coîmprumuți, 3 coîmprumu; conj. prez. 1 sg. să coîmprumut, 3 să coîmprumute

Intrare: coîmprumuta
coîmprumuta verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coîmprumuta
  • coîmprumutare
  • coîmprumutat
  • coîmprumutatu‑
  • coîmprumutând
  • coîmprumutându‑
singular plural
  • coîmprumu
  • coîmprumutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coîmprumut
(să)
  • coîmprumut
  • coîmprumutam
  • coîmprumutai
  • coîmprumutasem
a II-a (tu)
  • coîmprumuți
(să)
  • coîmprumuți
  • coîmprumutai
  • coîmprumutași
  • coîmprumutaseși
a III-a (el, ea)
  • coîmprumu
(să)
  • coîmprumute
  • coîmprumuta
  • coîmprumută
  • coîmprumutase
plural I (noi)
  • coîmprumutăm
(să)
  • coîmprumutăm
  • coîmprumutam
  • coîmprumutarăm
  • coîmprumutaserăm
  • coîmprumutasem
a II-a (voi)
  • coîmprumutați
(să)
  • coîmprumutați
  • coîmprumutați
  • coîmprumutarăți
  • coîmprumutaserăți
  • coîmprumutaseți
a III-a (ei, ele)
  • coîmprumu
(să)
  • coîmprumute
  • coîmprumutau
  • coîmprumuta
  • coîmprumutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)