COCEAN, coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț. 2. Știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. – Din bg. kočan, sb. kočanj.^[1]

cocean [At: I. IONESCU, C. 209 / Pl: ~eni, (rar) ~ene / E: bg кочан, srb kočanj] 1 sm Tulpină a unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț. 2 sm Știulete desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3 sm Mijloc (tare al) unor fructe sau legume Si: cotor. 4 sm (Pre) Parte rămasă în pământ din tulpina porumbului, după ce a fost tăiat de pe câmp Si: buzdugan, covrag, dulean, hacean, hluj, hluja, hlujar, lujer, strujan, tujlean, tușlean, turjan, tulei, tuleu, tulanaș, tulean, tuhlean, vejă, (reg) bălii, ciocani, ciocleji, cocleji, ciucleji, ciocălăi, hulugi, motoloși, jupi, jipi, vejii, vegii. 5 sm (Rar) Cotor al măturii. 6 (Îe) A tunde ~ A tunde până la piele. 7 sm (Pan) Parte pe care stau solzii din conul de brad Si: ciocan. 8 (Îe) D-aia n-are ursu’ coadă și para ~! Se zice despre cei lacomi. 9 av (Fig; îe) A fi ~ A fi beat turtă. 10 (Bot; Buc; Trs; îc) ~-căpresc Cinsteț (Salvia glutinosa). 11 (Bot; îae) Lăptucul-oii (Telekia speciosa). 12 (Bot; îc) ~-de-trandafir Trandafir sălbatic (Cynorrhodon). 13 (Pfm) Penis.

COCEAN, coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț. 2. Știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. – Din bg. kočan, scr. kočanj.

COCEAN, coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului (întrebuințată ca. nutreț). [Vitele] mîncau coceni vărsați pe jos sub botul lor. DUMITRIU, V. L. 72. Mitrea tăcea, doborît de trudă, pe un maldăr de coceni vechi. SADOVEANU, M. C. 48. Ogrăzi de pruni, șire de paie și stoguri de coceni, toate jug și se afundă în urma ei. DELAVRANCEA, S. 34. 2. Tulei de porumb desfăcut de boabe; știulete, ciocan, ciocălău (folosit adesea ca combustibil). 3. Mijlocul tare al unor fructe în care stau sîmburii și care nu se mănîncă; cotor. Cocean de măr. Cocean de gutuie. Mijlocul, inima unor legume. Cocean de varză. Cocean de conopidă.

COCEAN ~eni m. 1) Tulpină de porumb folosită ca nutreț. 2) Știulete de porumb eliberat de boabe, folosit drept combustibil; ciocălău. 3) (la fructe și legume) Mijloc tare; cotor. [Sil. co-cean] /<bulg., sb. koțan

cocean n. 1. tulpina porumbului; 2. miezul unor fructe sau legume: cocean de varză. [Slav. KOČANĬ).

coceán m., pl. enĭ (vsl. kočanŭ, rus. kóčenĭ, kočan, cĭocan de varză, sîrb. kočanj, mez de fruct, bg. alb. turc. kočán, ung. kocsan, ngr. kotsáni, tulpină. V. cĭocan 1). Sud. Strujan, cĭocan, cĭoclej, cotor de păpușoĭ: o casă învălită cu cocenĭ. Cĭocan (mez) de varză. Trans. Cocean căpresc, cinsteț.

ciociu sm [At: POMPILIU, B. 1007 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Cocean de porumb Si: ciocălău, ciuclej, cocean, hluj, hlujan, tulean.

cocean s. m., pl. coceni

cocean s. m., pl. coceni

cocean s. m., pl. coceni

cocean, -ceni.

COCEAN s. v. con.

COCEAN s. (BOT.) 1. (reg.) v. cotor. 2. v. știulete. 3. cotor. (~ de măr.)

COCEAN s. (BOT.) 1. (reg.) buzdugan, cotor, covrag, dulean, hlujan, lujer, strujan, tujlean, tulean, tuleu, vejă. (~ sau tulpină a porumbului.) 2. știulete, (reg.) ciocan, ciocălău, drugă, drugălău, știulean, știuleu, (Ban. și Olt.) cioclod. (~ de porumb curățat de toabe.) 3. cotor. (~ de măr.)

cocean s. v. CON.

cocean, coceni, s.m. – 1. Știulete de porumb desfăcut de boabe. 2. Con de brad (ALRRM, 1973: 558). ♦ (onom.) Cocean, Coceanu, nume de familie (44 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. kočanǐ (Șăineanu, Scriban); din bg. kočan, srb. kočanj (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. kocsány (Bakos, 1982).

cocean, coceni, s.m. – 1. Știulete de porumb desfăcut de boabe. 2. Con de brad (ALR 1973: 558). – Din bg. kočan, srb. kočanj (DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (kocsány) (Bakos 1982).