17 definiții pentru cocleț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCLEȚ, coclețe, s. n. (Pop.) Element al războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. [Var.: coclete (pl. cocleți) s. m.] – Et. nec.

cocleț sn [At: ȘEZ. VIII, 147 / V: cotleț smn, ~ete, cotlete, cotlet, coglete, codl~ sm, corl~ smn, corlete, corletiu, cotlej sm / Pl: ~i și (mai rar) ~e/ E: nct] 1 Parte a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. 2 (Pan; îf coclete) Ochiuri ale împletiturii de la ciorapi. 3 (Pex) Împletitură la ciorap. 4 (Pex; îf corleț) Scândură pe care se fac ițele. 5 Lemn ce se pune peste cârpa cu caș. 6 (Îf corlete) Frământător pe care se pune covata, când se face pâine. 7 (Îf coclete) Înveliș verde al alunelor. 8 (Îf coclete) Clanță. 9 (Îf corleț) Genunchi dinapoi al calului. 10 (Pre; îf corleț, codleț) Piele îngroșată a cailor sub genunchiul dinainte Si: castană. 11 (Îf cocleți) Parte a căruței nedefinită mai de aproape. 12 Cotor de măr. 13 Ciorchine de strugure.

COCLEȚ, coclețe, s. n. Pane a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. – Et. nec.

COCLEȚ ~e n. 1) Fiecare dintre firele iței cu un ochi la mijloc prin care trece firul de urzeală. 2) Ochiul de pe acest fir. /Orig. nec.

cocleț n. 1. fir drept cu un ochiu la mijloc pe unde trece firul de urzeală: totalul cocleților formează ița; 2. Mold. (cotlet) greșală la năvădit prin iță și spată; fig. a căuta cotlețe cuiva, a căuta nod în papură. [Origină necunoscută].

cocléț m. (var. din gogleț, goglează). Fir drept care are un laț pin care trec firele urzeliĭ și care, unindu-se cu alte fire, formează ița. Greșeală la năvădit cînd firu trece pintre iță și spată și formează ochĭurĭ (nodurĭ, inele). Fig. A căuta cuĭva coclețĭ, a căuta nod în papură, a-ĭ căuta defecte. – În Trans. cocleț, corleț și cogleț, n., pl. e; în Mold. nord. și cotleț. – P. înț. de „diareĭe”, V. colețĭ, crîmpiță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!cocleț (desp. co-cleț) (pop.) s. n., pl. coclețe

!cocleț (co-cleț)/coclete (co-cle-) (pop.) s. n. / s. m., pl. coclețe/cocleți

cocleț s. n. /s. m. (sil. -cleț), pl. n. coclețe/m. cocleți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COCLEȚ s. 1. (TEHN.) (reg.) ostreț. (~ la războiul de țesut.) 2. (TEHN.; la pl.) plasa ițelor, (reg.) ostrețe (pl.). (~i la războiul de țesut.) 3. (CONSTR.) (reg.) scaun. (~ la căpriorii unor case.)

COCLEȚ s. 1. (TEHN.) (reg.) ostreț. (~ la războiul de țesut.) 2. (TEHN.; la pl.) plasa ițelor, (reg.) ostrețe (pl.). (~i la războiul de țesut.) 3. (CONSTR.) (reg.) scaun. (~ la căpriorii unor case.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocléte (cocléți), s. m.1. Înveliș al alunei sau nucii, coajă, coajă de castană cu țepi (se aplică numai fructelor crescute împreună pe o singură codiță). – 2. Fire de urzeală. – 3. Plasă, împletitură în general. – 4. Postament pe patru picioare pe care se așază albia de spălat sau de frămîntat. – Var. cocleț, cotleț, cotlete, codleț, corleț. Probabil der. de la formația expresivă coc, cu l de asemenea expresiv (cf. cocoli) și cu suf.ete. Sensul 4 se datorează unei confuzii cu corlată. Cioclej, s. m. (tulpină de porumb lăsată pe cîmp), cu var. cioclod, s. m. (tulpină de porumb; miez de măr), se datorează contaminării cu ciocălău. Coincidența cu sl. kuka „cîrlig” (Cihac, II, 67), cu bg. kukulec (Conev 60) sau cu sb. kotlac (Candrea), nu este convingătoare. – Der. încocleți (var. încocleța), vb. (a prinde, a strînge, a înhăța).

Intrare: cocleț
  • silabație: co-cleț info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocleț
  • coclețul
  • coclețu‑
plural
  • coclețe
  • coclețele
genitiv-dativ singular
  • cocleț
  • coclețului
plural
  • coclețe
  • coclețelor
vocativ singular
plural
  • silabație: co-cle-te info
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coclete
  • cocletele
plural
  • cocleți
  • cocleții
genitiv-dativ singular
  • coclete
  • cocletelui
plural
  • cocleți
  • cocleților
vocativ singular
plural
coglete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
codleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocleț, coclețesubstantiv neutru

  • 1. popular Element al războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. DEX '09
    • diferențiere Fiecare dintre firele iței cu un ochi la mijloc prin care trece firul de urzeală. NODEX
  • 2. Ochiul de pe acest fir. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii