opțiuni
  • info

14 definiții pentru codifica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CODIFICA, codific, vb. I. Tranz. A sistematiza și a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. – După fr. codifier.

CODIFICA, codific, vb. I. Tranz. A sistematiza și a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. – După fr. codifier.

codifica vt [At: MAIORESCU, CR. III, 172/7 / Pzi: codific / E: fr codifier] 1 A sistematiza și a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. 2 (Prc) A prevedea ceva într-o (sau printr-o) lege.

CODIFICA, codific, vb. I. Tranz. A sistematiza, a reuni într-un cod normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. În Republica Populară Romînă a fost codificată din nou întreaga legislație, pe baze democrate.

CODIFICA vb. I. tr. A reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. [p. i. codific, 3.6 -că. / cf. fr. codifier].

CODIFICA vb. tr. 1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. 2. a coda2. (< fr. codifier)

A CODIFICA codific tranz. (norme, dispoziții legislative) A reuni într-un cod. /<fr. codifier

codificà v. 1. a reuni legile împrăștiate într’un cod; 2. fig. a coordona într’un tot.

*codífic, a -á v. tr. (d. cod și fic ca’n edific). Adun și daŭ formă de cod: a codifica legile, formulele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

codifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. codific, 2 sg. codifici, 3 codifică; conj. prez. 1 sg. să codific, 3 să codifice

codifica (a ~) vb., ind. prez. 3 codifică

codifica vb., ind. prez. 1 sg. codific, 3 sg. și pl. codifică

codifica (ind. prez. 3 sg. și pl. codifică)

codific.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A codifica ≠ a decoda, a decodifica

Intrare: codifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • codifica
  • codificare
  • codificat
  • codificatu‑
  • codificând
  • codificându‑
 singular plural
  • codifică
  • codificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • codific
 (să)
  • codific
  • codificam
  • codificai
  • codificasem
a II-a (tu)
  • codifici
 (să)
  • codifici
  • codificai
  • codificași
  • codificaseși
a III-a (el, ea)
  • codifică
 (să)
  • codifice
  • codifica
  • codifică
  • codificase
plural I (noi)
  • codificăm
 (să)
  • codificăm
  • codificam
  • codificarăm
  • codificaserăm
  • codificasem
a II-a (voi)
  • codificați
 (să)
  • codificați
  • codificați
  • codificarăți
  • codificaserăți
  • codificaseți
a III-a (ei, ele)
  • codifică
 (să)
  • codifice
  • codificau
  • codificară
  • codificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

codifica, codificverb

  • 1. A sistematiza și a reuni într-un cod normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În Republica Populară Română a fost codificată din nou întreaga legislație, pe baze democrate. DLRLC
  • 2. A coda. MDN '00
    sinonime: coda antonime: decoda decodifica
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.