opțiuni
  • info

10 definiții pentru codrean (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.

CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.

codrean, ~ă [At: LET. II, 31/32 / Pl: ~eni, ~ene / E: codru + -ean] 1-2 a (Rar) De (sau din) codru (1) Si: pădurean, codresc (1-2). 3 smf Locuitor al unei regiuni de codri (1). 4 smf Persoană care trăiește pe lângă codri (1) Si: (pop) codreț (2). 5 (Mtp; îc) Codreana-Sânziana Cosânzeana. 6 sm Păzitor de păduri Si: pădurar, gornic. 7 sm (Înv; Mol) Oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.

CODREAN, -Ă, codreni, -e, adj. (Rar) De (sau din) codru. Ca o tînără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrînul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. ◊ Fig. Se-ntoarce în codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. ♦ (Substantivat) Persoană care trăiește pe lîngă codri; pădurean. Un codrean cu fruntea naltă Vine... hăulind. ALECSANDRI, P. III 401.

CODREAN ~eană (~eni, ~ene) 1) Care ține de regiunea codrilor; propriu codrilor. 3) și substantival Care trăiește în regiunea codrilor. /codru + suf. ~ean

codrean a. de codru: umbra dulce și codreana armonie Al.

Codreni m. pl. (Tigheciului), corp de 1200 călăreți moldoveni cari locuiau un codru dincolo de Prut, despre hotarul Tătarilor din Bugeag; vitejia lor era proverbială; 2. locuitori din Codrul Banatului («cinci Codreni bat pe zece Moldoveni»).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

codrean (rar) (desp. co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni; adj. f., s. f. codreană, pl. codrene

codrean (rar) (co-drean) adj. m., s. m., pl. codreni; adj. f., s. f. codreană, pl. codrene

codrean adj. m., s. m. (sil. -drean), pl. codreni; f. sg. codreană, pl. codrene

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

codrean, -ă, codreni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană care face parte din populația zonei Codru (Țara Codrului) sau este originară din această zonă. 2. (adj.) Care aparține Codrului, privitor la Codru sau la populația din această zonă. ♦ (onom.) Codrean, Codreanu, Codrenu, nume de familie (180 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Codru + suf. -ean.

Intrare: codrean (adj.)
codrean1 (adj.) adjectiv
  • silabație: co-drean info
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codrean
  • codreanul
  • codreanu‑
  • codreană
  • codreana
plural
  • codreni
  • codrenii
  • codrene
  • codrenele
genitiv-dativ singular
  • codrean
  • codreanului
  • codrene
  • codrenei
plural
  • codreni
  • codrenilor
  • codrene
  • codrenelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

codrean, codreanăadjectiv

  • 1. rar Care aparține codrului, privitor la codru; din codru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: codresc
    • format_quote Ca o tînără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. DLRLC
    • format_quote Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrînul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. DLRLC
    • format_quote figurat Se-ntoarce în codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. DLRLC
etimologie:
  • Codru + -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.