cofleși vi [At: COSTINESCU / V: ~eji, ~liști / E: ns cf moleși, cofoi, flești, fleșcăi] (D. fructe) A se fleșcăi.

cofleji vi vz cofleși

cofliști vi vz cofleși

cofleșésc v. tr. (cp. cu lat. confracesco, id. Wld. la fraceo. V. și mîrced). Fleșcăĭesc, moleșesc (vorbind despre poamele coapte). Fig. Iron. Berghelesc, urîțesc, slăbesc: bătrîneța l-a cofleșit. V. refl. Prunele s’aŭ cofleșit de căldură și de zdruncinăturile căruțeĭ. – Și chifligesc și tofligesc (nord). V. și chirfosesc, coleșesc.

tofligésc, V. cofleșesc.

cofleși (a se ~) (pop.) (desp. co-fle-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cofleșește, 3 pl. se cofleșesc, imperf. 3 sg. se cofleșea; conj. prez. 3 să se cofleșească; ger. cofleșindu-se

!cofleși (a se ~) (pop.) (co-fle-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cofleșește, imperf. 3 sg. se cofleșea; conj. prez. 3 să se cofleșească

cofleși vb. (sil. -fle-), ind. prez. 3 sg. cofleșește, imperf. 3 sg. cofleșea; conj. prez. 3 sg. și pl. cofleșească

COFLEȘI vb. v. fleșcăi, muia, terciui.

cofleși vb. v. FLEȘCĂI. MUIA. TERCIUI.

cofleși (-șesc, -it), vb. refl. – Despre fructe, a se strica. – Var. cofleji, coflești, chifligi, cofoi. Formație expresivă. Este rezultatul normal al lui coflești › cofleșci, pe baza lui fleșcăi cu co- expresiv, ca în cocîrja, copleși, cotropi etc. Giuglea, Cercetări, 6 și REW 2136 presupun un lat. *conflexire „a curba”, puțin probabil și insuficient pentru a explica semantismul; cf. împotriva acestei păreri Iordan, BF, II, 172 și Graur, BL, V, 94. Graur, V, 142, pleacă de la țig. kovlo „moale” (cf. împotrivă Pascu, R. critică, VIII, 184) și Scriban din lat. confracescere, imposibil din punct de vedere fonetic.