9 definiții pentru cognomen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cognomen sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: lat cognomen] 1 Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. 2 Poreclă.
COGNOMEN s.n. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ♦ Poreclă, supranume. [< lat. cognomen].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COGNOMEN s. n. al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ◊ supranume. (< lat. cognomen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cognomen (lat.) s. n., pl. cognomina
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cognomen (lat.) s. n., pl. cognomina
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
cognomen s. n., pl. cognomene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COGNOMEN s. v. nume, poreclă, supranume.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cognomen s. v. NUME. PORECLĂ. SUPRANUME.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
COGNOMEN s. n. (< lat. cognomen): 1. al treilea nume al unei persoane, care arăta familia, potrivit vechiului drept roman, ca în exemplele Marcus Tullius Cicero, Lucius Annaeus Seneca, Publius Ovidius Nasso, Caius Iulius Caesar etc. 2. poreclă, supranume (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv neutru (N203-a) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular |
| — |
plural |
| — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cognomen, cognominasubstantiv neutru
- 1. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. DNsinonime: nume
etimologie:
- cognomen DN