colectivitate sf [At: GHICA, A. 63 / Pl: ~tăți / E: fr collectivité] 1 Grup de oameni care trăiesc și muncesc în comun. 2 (Pex) Societate.

COLECTIVITATE, colectivități, s. f. 1. Grup de oameni care trăiesc în comun, care duc o viață colectivă. 2. Societate. Educația sanitară în U.R.S.S. urmărește atingerea unui nivel de sănătate din ce în ce mai ridicat al individului și al colectivității. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 287, 2/4.

COLECTIVITATE s.f. 1. Comunitate umană, grup de oameni care duc o viață colectivă; (p. ext.) societate. 2. Colectivitate statistică = totalitatea unităților statistice studiate pentru cunoașterea fenomenelor sau proceselor economice, avînd unele trăsături comune, numite caracteristici statistice, dar o mărime variabilă. [Cf. fr. collectivité].

COLECTIVITATE s. f. 1. grup mare de oameni care duc o viață colectivă. ◊ societate. 2. ~ statistică = totalitatea unităților statistice studiate pentru cunoașterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, caracteristici statistice, dar o mărime variabilă. (< fr. collectivité)

COLECTIVITATE ~ăți f. Grup de oameni (cu îndeletniciri comune). /<fr. collectivité

colectivitate f. adunare de mai multe persoane sau lucruri.

*colectivitáte f., pl. ățĭ (d. colectiv; fr. collectivité). Calitatea de a fi colectiv. Adunare, societate: colectivitate socială. Epitet ironic partidului liberal (de cînd Eŭgeniŭ Stătescu a zis în cameră „noĭ sîntem o colectivitate”).

colectivitate s. f., g.-d. art. colectivității; pl. colectivități

colectivitate s. f., g.-d. art. colectivității; pl. colectivități

colectivitate s. f., g.-d. art. colectivității; pl. colectivități

COLECTIVITATE s. 1. comunitate, obște, societate, (înv.) obștime. (Opinia întregii ~ăți.) 2. v. mulțime. 3. colectivitate statistică = ansamblu statistic, populație statistică.

COLECTIVITATE s. 1. comunitate, obște, societate, (înv.) obștime. (Opinia întregii ~.) 2. masă, mulțime, (pop.) obște, (peior.) gloată. (Din ~ s-a ridicat un glas.)