colegial, ~ă a [At: DA ms / P: ~gi-al / Pl: ~i, ~e / E: it collegiale] 1 Camaraderesc. 2 (Drt; îs) Organ ~ Organ care funcționează pe baza principiului colegialității. 3 (Îs) Biserică ~ă Biserică în care oficiază un colegiu de canonici.

COLEGIAL, -Ă, colegiali, -e, adj. De coleg, camaraderesc, prietenesc. Relații colegiale. – Pronunțat: -gi-al.

COLEGIAL, -Ă adj. 1. Tovărășesc, camaraderesc. 2. Biserică colegială (și s.f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici. [Pron. -gi-al. / < fr. collégial].

COLEGIAL, -Ă adj. 1. tovărășesc, camaraderesc. 2. de colegiu (2), referitor la colegiu. ♦ biserică ~ă (și s. f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici. (< fr. collégial)

COLEGIAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de colegi; propriu colegilor. Relații ~e. 2) Care se face în colectiv; exercitat în comun. Conducere ~ă. Convenție ~ă. /<fr. collégial

colegial a. ce ține de coleg: relațiuni colegiale.

*colegiál, -ă adj. (lat. col-legialis). De coleg, de tovarăș: relațiunĭ colegiale. Relativ la un capitul de canonicĭ catolicĭ, la adunarea lor: biserică colegială. Adv. Ca un coleg bun: a te purta colegial.

colegial (desp. -gi-al) adj. m., pl. colegiali; f. colegială, pl. colegiale

colegial (-gi-al) adj. m., pl. colegiali; f. colegială, pl. colegiale

colegial adj. m. (sil. -gi-al), pl. colegiali; f. sg. colegială, pl. colegiale

colegial.

COLEGIAL adj., adv. 1. adj. camaraderesc, tovărășesc. (Reuniune ~.) 2. adv. camaraderește, tovărășește. (Se poartă ~.)

COLEGIAL adj., adv. 1. adj. camaraderesc, tovărășesc. 2. adv. camaraderește, tovărășește. (Se poartă ~.)