17 definiții pentru colonie (teritoriu, grup)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLONIE1, colonii, s. f. 1. (În Antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; p. ext. loc unde este găzduit acest grup. 5. Grup de indivizi din aceeași specie, care trăiesc în comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiană = grup de bacterii, rezultat din diviziunea succesivă a unuia sau a câtorva germeni. – Din fr. colonie, lat. colonia.

colonie1 sf [At: BĂLCESCU, M. V. 6 / Pl: ~ii / E: fr colonie, lat colonia] 1-2 (Ant) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. 3 Oraș întemeiat de romani în teritoriile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 4-5 Țară (sau regiune) lipsită de independență politică și economică, dependentă politic-administrativ și exploatată de un stat-metropolă. 6 Comunitate aparținând unei naționalități care s-a stabilit într-o țară străină și menține între membrii săi legături strânse. 7 Așezare de imigranți. 8 Grup de persoane strămutate dintr-o regiune în alta (din cauza războiului sau benevol). 9 (Fig) Grup de animale din aceeași specie care trăiesc în același loc. 10 Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare. 11 Loc unde este găzduit acest grup de copii. 12 Așezare de indivizi condamnați la muncă forțată. 13 Barăci destinate muncitorilor dintr-o uzină sau de pe un șantier. 14 Muncitorii care locuiesc într-o colonie (13). 15 ~ microbiană Grup de bacterii aflat în cultură pe medii solide, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulțit pe loc.

COLONIE1, colonii, s. f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; loc unde este găzduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeași specie, care duce viața în comun. Colonie de corali.Colonie microbiană = grup de bacterii aflat în cultură pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulțit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.

COLONIE2, colonii, s. f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraș întemeiat de fenicieni, de greci etc. pe teritoriu străin, cu scopuri comerciale, și care, pierzînd cu timpul legăturile de dependență cu metropola, putea deveni oraș de sine stătător; cetate sau oraș construit de romani în țările cucerite și avînd un rol economic, administrativ și militar. ♦ (La romani) Așezare fundată din interes public, situată într-un loc fixat prin lege și condusă de o lege specială; grup de cetățeni organizați și autorizați de statul roman să ocupe (total sau parțial) o așezare, cu teritoriul ei sau să fundeze un oraș nou pe un teritoriu cucerit. 2. Regiune sau țară (de obicei înapoiată) cucerită de un stat expansionist pentru obținerea de materii prime ieftine, pentru desfacerea la prețuri ridicate a produselor fabricate și pentru exportul de capital (exploatarea luînd un caracter deosebit de accentuat în faza imperialistă a capitalismului). Uriașa creștere a mișcării de eliberare națională în colonii, semicolonii și țările dependente împiedică în mare măsură realizarea planurilor criminale ale ațițătorilor la război. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 268, 1/2. 3. (Urmat de determinări arătînd naționalitatea sau locul de origine) Grup de persoane provenind din altă regiune a țării sau, mai ales, din altă țară, imigrate sau strămutate (izolat sau în mase compacte) din locul de origine și menținînd între ele o oarecare coeziune. Colonia armeană din București. 4. Grup de copii trimiși sau aflați în mod organizat la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare. Colonia raionului 1 Mai pleacă la Predeal. 5. (Uneori urmat de determinări arătînd componența) Grup de animale de același fel, ducînd viața în colectivitate. Colonie de corali.Într-o zi a dat de o colonie de maimuțe cu blana roșie. BART, E. 278.

COLONIE1 s.f. 1. (Ant.) Cetate sau oraș întemeiat de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine cu scopuri comerciale. 2. Țară (regiune) lipsită de independență politică și economică, dependentă politic-administrativ de un stat metropolă capitalist. 3. Grup, comunitate aparținînd unei naționalități care s-a stabilit într-o țară străină și menține între membrii săi legături strînse. 4. Grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică. 5. (Biol.) Grupare de indivizi din aceeași specie care duc viață în comun. [Gen. -iei. / cf. fr. colonie, it., lat. colonia].

COLONIE1 s. f. 1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale. 2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2). 3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină. 4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică. 5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun. (<fr. colonie, lat. colonia)

COLONIE ~i f. 1) (la fenicieni și la grecii antici) Cetate sau oraș, întemeiat în scopuri militare sau comerciale, pe un teritoriu străin. 2) Țară, de obicei slab dezvoltată, aflată sub dominația politică și economică a altui stat. 3) Grup compact de persoane de aceeași naționalitate, care locuiesc într-o țară străină sau în alt oraș. 4) Așezământ pentru reeducarea prin muncă. ~ de copii. 5) Grup de animale din aceeași specie care trăiesc în comun. ~ de corali. [Art. colonia; G.-D. coloniei; Sil. -ni-e] /<fr. colonie, lat. colonia

colonie f. 1. reunire de oameni cari părăsesc țara lor și se duc de s’așează într’altă țară, unde cultivă pământul; fig. colonii de lumi pierdute EM.; 2. țară locuită de o colonie; 3. toți supușii străini dintr’un oraș: colonia franceză din București; 4. așezământ fundat de o națiune într’o țară străină, mai ales într’o altă parte a lumii. Cele trei mari puteri coloniale sunt: Anglia, Franța și Olanda. Coloniile engleze au o populațiune de 220 mil. loc cu 20 mil. kmp. și fac cu Anglia un comerț de 4½ miliarde; coloniile franceze se ridică la vr’o 30 mil., loc. pe o suprafață de 1,8 mil. kmp. și comerțul lor cu Franța e d’aproape 1½ miliard; coloniile olandeze au 28 mil. loc., 2 mil. kmp. și fac cu Olanda un comerț de 200 milioane.

*colónie f. (lat. colónia, d. colónus, colon). Populațiune care ĭese dintr’o țară și se stabilește în alta. Țară locuită de acea populațiune (ca Algeria față de Francia). Populațiunea străină dintr’un oraș orĭ dintr’o țară: colonia românească din Paris. Colonie de microbĭ, loc năpădit de microbĭ. – Ob. coloníe (după fr. colonie), dar numaĭ colónie, parfumu numit „apă de Colonia” (fr. eau de Cologne).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colonie2 (localitate; teritoriu; grup) s. f., art. colonia, g.-d. art. coloniei; pl. colonii, art. coloniile (desp. -ni-i-)

colonie1 (teritoriu, grup) s. f., art. colonia, g.-d. art. coloniei; pl. colonii, art. coloniile

colonie (teritoriu, grup) s. f., art. colonia, g.-d. art. coloniei; pl. colonii, art. coloniile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLONIE s. posesiune, (înv.) slobozie. (O ~ spaniolă din America.)

COLONIE s. posesiune, (înv.) slobozie. (O ~ spaniolă din America.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ A COLONIILOR SPANIOLE DIN AMERICA (1810-1826), război de eliberare purtat de coloniile spaniole din America împotriva metropolei. În cursul războiului, care a evidențiat calitățile militare ale lui Simón Bolívar (conducătorul armatelor populare din nordul Americii de Sud) și ale lui José de San Martin (conducătorul armatelor populare din sudul Americii de Sud), întreg terit. Americii Latine (cu excepția Cubei și Puerto Rico-ului) a fost eliberat de sub dominația spaniolă, constituindu-se actualele state latino-americane. Brazilia, care era colonie portugheză, n-a participat la acest război; ea și-a proclamat independența în 1822.

RĂZBOIUL PENTRU INDEPENDENȚA COLONIILOR ENGLEZE DIN AMERICA DE NORD (1775-1783), război de eliberare purtat de cele 13 colonii engleze din America de Nord împotriva metropolei, care împiedica dezvoltarea lor economică și politică. La 4 iul. 1776, reprezentanții coloniilor au adoptat „Declarația de independență” care a proclamat crearea Republicii Statelor Unite ale Americii, primul stat independent de pe continentul american. Armata S.U.A. și detașamente de voluntari au repurtat, sub conducerea lui George Washington, o serie de victorii asupra armatelor engleze, dintre care cele mai însemnate au fost la Saratoga (1777) și Yorktown (1781). Înfrântă, Anglia a fost nevoită să recunoască în 1783 independența S.U.A.

Périssent les colonies plutôt qu’un principe! (fr. „Mai bine să piară coloniile decît un principiu!”). În Adunarea constituantă franceză (ședința din 13 mai 1791), se discutau decretele asupra coloniilor și emancipării oamenilor de culoare. Frica de a pierde coloniile se dovedea mai tare decît principiul „libertății, egalității și fraternității”. În atmosfera generală de nehotărîre, a luat cuvîntul deputatul Dupont de Nemours care a cerut răspicat: „Dacă e vorba de ales între a sacrifica interesul sau dreptatea, mai bine sacrificăm coloniile decît un principiu”. Dar nici această declarație n-a reușit să risipească ezitarea adunării. Atunci s-a ridicat Robespierre care, amintindu-și de principiul Fiat iustitia, pereat mundus, a sprijinit poziția lui Nemours, exclamînd categoric: „Piară mai degrabă coloniile decît să facem compromisuri cu onoarea și libertatea”. Întrucît însă Robespierre era un nume mai cunoscut, posteritatea a combinat ambele fraze în una singură: „Piară coloniile decît principiile” și a pus-o în seama „Incoruptibilului”, cum era poreclit Robespierre. Se citează spre a arăta că nu trebuie să sacrificăm dreptatea în fața interesului. IST.

Intrare: colonie (teritoriu, grup)
colonie2 (colon'ie) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonie
  • colonia
plural
  • colonii
  • coloniile
genitiv-dativ singular
  • colonii
  • coloniei
plural
  • colonii
  • coloniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colonie, coloniisubstantiv feminin

  • 1. (În Antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (La romani) Așezare fundată din interes public, situată într-un loc fixat prin lege și condusă de o lege specială; grup de cetățeni organizați și autorizați de statul roman să ocupe (total sau parțial) o așezare, cu teritoriul ei sau să fundeze un oraș nou pe un teritoriu cucerit. DLRLC
  • 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Uriașa creștere a mișcării de eliberare națională în colonii, semicolonii și țările dependente împiedică în mare măsură realizarea planurilor criminale ale ațîțătorilor la război. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 268, 1/2. DLRLC
  • 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Colonia armeană din București. DLRLC
  • 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Colonia raionului 1 Mai pleacă la Predeal. DLRLC
  • 5. Grup de indivizi din aceeași specie, care trăiesc în comun. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Colonie de corali. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Într-o zi a dat de o colonie de maimuțe cu blana roșie. BART, E. 278. DLRLC
    • 5.1. Colonie microbiană = grup de bacterii, rezultat din diviziunea succesivă a unuia sau a câtorva germeni. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.