12 definiții pentru colontitlu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLONTITLU, colontitluri, s. n. Indicație auxiliară care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. – Cf. fr. colonne-titre.

colontitlu sm [At: DA / S: colon-titlu / Pl: ~ri / E: fr colonne-titre] (Tip) Rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc.

COLONTITLU, colontitluri, s. n. Rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. – Cf. fr. colonne-titre.

COLONTITLU, colontitluri, s. n. (Tipogr.) Rînd așezat în capul unei pagini de text, de obicei scris sau tipărit cu litere mai mici decît textul propriu-zis și cuprinzînd titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc.

COLONTITLU s.n. (Poligr.) Rînd tipărit deasupra textului unei pagini care cuprinde numele autorului cărții, titlul capitolului etc. [Cf. germ. Kolumnentitel, fr. colonne-titre].

COLONTITLU s. n. rând tipărit deasupra textului unei pagini, cu numele autorului cărții, titlul capitolului etc. (după germ. Kolumnentitel)

COLONTITLU ~ri n. poligr. Titlu de coloană așezat, de regulă, în partea de sus a unei pagini de text și cules cu caractere mai mari, care cuprinde numele autorului și denumirea materialului. /<fr. colonne-titre

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colontitlu (desp. -ti-tlu) s. n., art. colontitlul; pl. colontitluri

colontitlu (-ti-tlu) s. n., art. colontitlul; pl. colontitluri.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLONTITLU s. (TIPOGR.) letrină.

Intrare: colontitlu
colontitlu substantiv neutru
  • silabație: -ti-tlu info
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colontitlu
  • colontitlul
  • colontitlu‑
plural
  • colontitluri
  • colontitlurile
genitiv-dativ singular
  • colontitlu
  • colontitlului
plural
  • colontitluri
  • colontitlurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colontitlu, colontitlurisubstantiv neutru

  • 1. Indicație auxiliară care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: letrină
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.