14 definiții pentru colorație
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLORAȚIE, colorații, s. f. (Rar) Colorit. – Din fr. coloration.
COLORAȚIE, colorații, s. f. (Rar) Colorit. – Din fr. coloration.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
colorație sf [At: HASDEU, I. C. 154 / V: (înv) ~iune sf / Pl: ~ii / E: fr coloration] 1 Colorare. 2 Culoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLORAȚIE s.f. (Liv.) Colorare. [Var. colorațiune s.f. / < fr. coloration].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLORAȚIE s. f. colorare. ◊ metodă de laborator, constând în tratarea preparatelor microscopice, după o prealabilă fixare, cu diferiți coloranți. (< fr. coloration)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLORAȚIE ~i f. Procedeu de cercetare microscopică constând în tratarea preparatelor cu coloranți bazici. [Art. colorația; G.-D. colorației; Sil. -ți-e] /<fr. coloration
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colorațiune sf vz colorație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLORAȚIUNE s.f. v. colorație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
colorați(un)e f. acțiunea de a colora și starea lucrului colorat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*colorațiúne f. (d. a colora; fr. coloration). Acțiunea de a colora. Starea lucruluĭ colorat. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colorație (desp. -ți-e) s. f., art. colorația (desp. -ți-a), g.-d. art. colorației; pl. colorații, art. colorațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colorație (-ți-e) s. f., art. colorația (-ți-a), g.-d. art. colorației; pl. colorații, art. colorațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colorație s. f. (sil. -ți-e), art. colorația (sil. -ți-a), g.-d. art. colorației; pl. colorații, art. colorațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COLORAȚIE s. v. colorit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COLORAȚIE s. colorit, (înv.) coloratură. (Ce ~ frumoasă are în obraji!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colorație, colorațiisubstantiv feminin
- 1. Colorare, coloratură, colorit. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: colorare coloratură colorit
- 1.1. Metodă de laborator, constând în tratarea preparatelor microscopice, după o prealabilă fixare, cu diferiți coloranți. MDN '00
-
etimologie:
- coloration DEX '09 DEX '98 DN