combatere sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 111, 10/3 / Pl: ~ri /E: combate] 1 Participare la o luptă. 2 Luptă dusă împotriva unor atitudini, a unor idei, a persoanelor care le susțin. 3 Adoptare a unor măsuri de stârpire a unui flagel, a unei boli etc.

COMBATERE, combateri, s. f. Acțiunea de a combate; luptă. Cunoașterea caracterului obiectiv al legilor din natură și societate, descoperite de marxism-leninism, are o deosebită importanță în lupta pentru combaterea ideologiei putrede a imperialismului. CONTEMPORANUL, S.II, 1953, nr. 326, 2/4.

COMBATERE s.f. 1. Acțiunea de a combate; luptă. 2. (Log.) Demonstrație a falsității sau a netemeiniciei unei teze. [< combate].

combatere s. f., g.-d. art. combaterii; pl. combateri

combatere s. f., g.-d. art. combaterii; pl. combateri

combatere s. f. → batere

COMBÁTERE (< combate) s. f. 1. Acțiunea de a combate; luptă. 2. (LOG.) Demonstrare a falsității sau netemeiniciei unei teze. 3. (FITOPAT.) Totalitatea măsurilor ce se aplică în vederea prevenirii pătrunderii dăunătorilor și paraziților într-o cultură agricolă ori pădure, precum și pentru distrugerea lor. În funcție de mijloacele utilizate c. poate fi: chimică (cu substanțe chimice), biologici (se recurge la prădători sau agenți patogeni ai dăunătorilor), mecanică (șanțuri, curse), fizică (ardere, afumare), integrată (combinarea unor procedee fizice, chimice, biologice, mecanice) etc. 4. (MED.) Complex de măsuri pentru eradicarea unei boli infecțioase constînd din tratament adecvat, izolarea bolnavilor, măsuri de carantină, dezinfecții și deratizare etc.