comod², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ozi, ~e / E: fr commode, lat commodus] 1 Care poate fi folosit ușor și cu plăcere Si: confortabil, plăcut, (înv) lesnicios. 2 Liniștit. 3 (Prt; d. oameni) Care nu vrea să facă eforturi. 4 (Prt; d. oameni) Care nu vrea să iasă din ritmul obișnuit de viață. 5 (Pex; d. oameni) Leneș. 6 (Pex; d. oameni) Indolent.

comod¹, ~ă a [At: COSTINESCU / A: comod, ~ă / Pl: ~ozi, ~e / E: fr commode, lat commodus] 1 De care te poți folosi ușor și cu plăcere. 2 Potrivit. 3 Încăpător. 4 (D. viață, trai etc.) Tihnit. 5 Ușor. 6 (D. persoane) Leneș. 7 Indolent. 8 (D. oameni) Care nu vrea să facă eforturi. 9 (D. oameni) Care nu vrea să iasă din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obișnuit de viață.

COMOD, -Ă, comozi, -de, adj. 1. De care te poți folosi ușor, cu plăcere; lesnicios, plăcut, confortabil. [Căsuța] nu e tocmai comodă. Ferestrile mici, coperămîntul vechi. NEGRUZZI, S. I 302. 2. Tihnit, liniștit. I-am găsit împrăștiați prin sala de bibliotecă sau stînd comozi în hol, picior peste picior și cetind. SAHIA, U.R.S.S. 38. 3. (Peiorativ, despre oameni) Care nu vrea să facă. eforturi; care nu înțelege să iasă din obiceiurile lui, din ritmul său obișnuit de viață.

COMOD, -Ă adj. 1. Ușor de întrebuințat; plăcut, confortabil. ♦ Liniștit, tihnit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea să facă eforturi; leneș, indolent. [< fr. commode].

COMOD, -Ă adj. 1. ușor de întrebuințat; plăcut, confortabil. ◊ liniștit, tihnit. 2. (peior.; despre oameni) care nu vrea să facă eforturi; leneș, indolent. (< fr. commode, lat. commodus)

COMOD ~dă (~zi, ~de) și adverbial 1) Care poate fi folosit sau mânuit cu ușurință; potrivit la utilizare; practic. 2) (despre persoane) Care nu este în stare sau evită să facă eforturi; indolent. /<fr. commode, lat. com-modus

comod a. 1. care e de o întrebuințare lesnicioasă și plăcută: trăsură comodă; 2. de un caracter ușor: om comod; 3. liber: morală comodă.

*cómod, -ă adj. (lat. cómmodus). Ușor de întrebuințat. Liniștit și plăcut: vĭață cómodă. Bun la suflet și amabil. Relaxat, nu prea auster: morală cómodă. Adv. În mod cómod. – Fals comód (după fr. commode).

comod adj. m., pl. comozi; f. comodă, pl. comode

comod adj. m., pl. comozi; f. comodă, pl. comode

comod adj. m., pl. comozi; f. sg. comodă, pl. comode

comod, -modă.

COMOD adj., adv. 1. adj. confortabil, (reg.) îndemânos, (Mold.) îndemânatic. (Un fotoliu ~.) 2. adv. bine, confortabil, (Munt.) tabla-bașa. (Te rog să te așezi ~ în fotoliu.) 3. adj. v. lesnicios. 4. adj. lesnicios, practic. (O soluție ~.) 5. adv. v. lesne. 6. adv. îndemână, lesne, ușor. (Îi e mai ~ să spună că nu poate!) 7. adj. liniștit, tihnit, ușor. (O viață ~.) 8. adj. v. lejer.

COMOD adj., adv. 1. adj. confortabil, (reg.) îndemînos, (Mold.) îndemînatic. (Un fotoliu ~.) 2. adv. bine, confortabil, (Munt.) tabla-bașa. (Te rog să te așezi ~ în fotoliu.) 3. adj. facil, lesnicios, ușor. (O cale ~ de rezolvare.) 4. adj. lesnicios, practic. (O soluție ~.) 5. adv. facil, lesne, ușor. (Rezolvă ~ problema.) 6. adv. îndemînă, lesne, ușor. (Îi e mai ~ să spună că nu poate!) 7. adj. liniștit, tihnit, ușor. (O viață ~.) 8. adj. lejer, ușor. (Poartă o haină ~.)

Comod ≠ incomod, necomod, neîndemânatic, neîndemânos

Ex commodo (lat. „comod, pe îndelete”).