13 definiții pentru compartiment

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPARTIMENT, compartimente, s. n. 1. Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituție etc. – Din fr. compartiment.

COMPARTIMENT, compartimente, s. n. 1. Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituție etc. – Din fr. compartiment.

compartiment sn [At: GHICA, S. 541 / Pl: ~e / E: fr compartiment, it compartimento, lat compartire] 1 Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. Si: boxă, sertar. 2 Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane Si: secțiune. 3 Domeniu de activitate într-o instituție.

COMPARTIMENT, compartimente, s. n. 1. Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare. Într-un dulap, într-o cutie etc. Victoraș dormi numai un ceas, două în noaptea aceea, într-un compartiment de clasa a treia. V. ROM. noiembrie 1950, 86. Trecînd în al doilea compartiment al grajdului, am găsit o iapă mare. GHICA, S. 541. ◊ Fig. Omul e dintr-o bucată, ideile nu stau în capul lui în compartimente separate. IBRĂILEANU, SP. CR. 112. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. Aceste picturi ocupau patru compartimente pătrate pe tavanul boitei. ODOBESCU, S. III 118. 2. Sferă de activitate într-o întreprindere, într-o instituție etc.; secție, domeniu. Întrecerea cuprinde toate aspectele producției, forța ei mobilizatoare atinge toate compartimentele activității întreprinderii, mobilizînd, alături de muncitori, pe tehnicieni, ingineri și funcționari, animați cu toții de o singură dorință, aceea de a îndeplini și depăși planul de stat în toate compartimentele sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 10/1.

COMPARTIMENT s.n. 1. Parte dintr-un spațiu împărțit în mai multe subunități, separată cu pereți despărțitori etc.; despărțitură. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate). [Pl. -te. / cf. fr. compartiment, it. compartimento].

COMPARTIMENT s. n. 1. încăpere dintr-un spațiu împărțit în mai multe subunități, separată cu pereți despărțitori etc. ◊ diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. sferă, sector, domeniu (de activitate). (< fr. compartiment)

COMPARTIMENT ~e n. 1) Cabină într-un vagon de cale ferată având banchete pentru mai multe persoane; cupeu. 2) Diviziune dintr-o încăpere sau dintr-o mobilă. 3) Domeniu de activitate; sector. 4) Porțiune a unei lucrări scrise; parte. /<fr. compartiment

compartiment n. 1. orice încăpere îngrădită; 2. diviziunea unui vagon.

*compartimént n., pl. e (fr. compartiment, d. it. compartimento, care vine d. compartire, a împărți. V. a- și de-partament). Despărțitură (de dulap, de vagon, de casă ș. a.), încăpere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

compartiment s. n., pl. compartimente

compartiment s. n., pl. compartimente

compartiment s. n., pl. compartimente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPARTIMENT s. 1. căsuță, despărțire, despărțitură, (înv.) despărțământ, (franțuzism înv.) cază. (Un ~ într-un sertar.) 2. (înv.) cupeu. (~ într-un vagon de cale ferată.) 3. v. domeniu.

COMPARTIMENT s. 1. căsuță, despărțire, despărțitură, (înv.) despărțămînt, (franțuzism înv.) cază. (Un ~ într-un sertar.) 2. (înv.) cupeu. (~ într-un vagon de cale-ferată.) 3. arie, domeniu, sector, sferă. (~ de aplicare.)

Intrare: compartiment
compartiment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compartiment
  • compartimentul
  • compartimentu‑
plural
  • compartimente
  • compartimentele
genitiv-dativ singular
  • compartiment
  • compartimentului
plural
  • compartimente
  • compartimentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compartiment, compartimentesubstantiv neutru

  • 1. Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Victoraș dormi numai un ceas, două în noaptea aceea, într-un compartiment de clasa a treia. V. ROM. noiembrie 1950, 86. DLRLC
    • format_quote Trecînd în al doilea compartiment al grajdului, am găsit o iapă mare. GHICA, S. 541. DLRLC
    • format_quote figurat Omul e dintr-o bucată, ideile nu stau în capul lui în compartimente separate. IBRĂILEANU, SP. CR. 112. DLRLC
    • 1.1. Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aceste picturi ocupau patru compartimente pătrate pe tavanul boltei. ODOBESCU, S. III 118. DLRLC
  • 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Întrecerea cuprinde toate aspectele producției, forța ei mobilizatoare atinge toate compartimentele activității întreprinderii, mobilizînd, alături de muncitori, pe tehnicieni, ingineri și funcționari, animați cu toții de o singură dorință, aceea de a îndeplini și depăși planul de stat în toate compartimentele sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 10/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.