compatibilitate sf [At: HASDEU, I. C. 11 / Pl: ~tăți / E: fr compatibilité] 1 Împăcare cu altceva. 2 Existență simultană cu altceva. 3 Corespondență. 4 Potrivire. 5 Executare simultan cu altceva. 6 Admiterea acelorași soluții. 7 (Log) Raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. 8 (Mat) Proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil, părțile sale neexcluzându-se una pe cealaltă. 9 (Tel; îs) ~ inversă Retrocompatibilitate.

COMPATIBILITATE s. f. Faptul de a fi compatibil, însușirea a tot ceea ce e compatibil; potrivire. ◊ V. asemănare.

COMPATIBILITATE s.f. Faptul, însușirea de a fi compatibil; potrivire. ♦ (Log.) Raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. ♦ (Mat.) Proprietate a unui sistem de relații (ecuații, inegalități etc.) de a fi compatibil. [Cf. fr. compatibilité].

COMPATIBILITATE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi compatibil. ◊ (lingv.) însușirea de a putea exista împreună, de a suporta asocierea cu un cuvânt sau prezența unei categorii gramaticale. 2. (log.) raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. 3. (mat.) proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil. 4. (telec.) ~ inversă = retrocompatibilitate. (< fr. compatibilité)

COMPATIBILITATE f. 1) Caracter compatibil. 2) log. Raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. 3) mat. Proprietate a părților unui sistem de a nu se exclude reciproc. /<fr. compatibilité

compatibilitate f. caracterul celui compatibil.

*compatibilitáte f. (d. compatibil; fr. -ilité). Calitatea lucrurilor care pot fi la un loc, potriveală: compatibilitate de caracter.

compatibilitate s. f., g.-d. art. compatibilității

compatibilitate s. f., g.-d. art. compatibilității

compatibilitate s. f., g.-d. art. compatibilității

COMPATIBILITATE s. v. potrivire.

COMPATIBILITATE s. adecvare, potrivire.

Compatibilitate ≠ incompatibilitate