opțiuni
  • info

15 definiții pentru complica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.

COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.

complica vtr [At: RUSSO, S. 81 / Pzi: ~ic, 3 ~că și (înv) ~ichează / E: fr compliquer] 1-2 A (se) încurca. 3-4 A (se) agrava.

COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. A încurca, a încîlci, a face mai greu (de priceput, de descurcat, de rezolvat). Luminița îmi complică viața. C. PETRESCU, Î. I 10. ♦ Refl. A se agrava, a se înrăutăți. Boala s-a complicat.

COMPLICA vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complic. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare].

COMPLICA vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare)

A COMPLICA complic tranz. A face să se complice. /<fr. compliquer

A SE COMPLICA se complică intranz. (despre stări de lucruri, situații) A deveni mai dificil, mai grav; a se înrăutăți; a se înăspri; a se agrava. /<fr. compliquer

complicà a. a încurca.

*complíc, a -á v. tr. (lat. cómplico, -áre, fr. compliquer. V. plec, a-plic, re-plic). Încurc: a complica o afacere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. complic, 2 sg. complici, 3 complică; conj. prez. 1 sg. să complic, 3 să complice

complica (a ~) vb., ind. prez. 3 complică

complica vb., ind. prez. 1 sg. complic, 3 sg. și pl. complică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLICA vb. a (se) încâlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)

COMPLICA vb. a (se) încîlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)

A (se) complica ≠ a (se) simplifica

Intrare: complica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complica
  • complicare
  • complicat
  • complicatu‑
  • complicând
  • complicându‑
 singular plural
  • complică
  • complicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complic
 (să)
  • complic
  • complicam
  • complicai
  • complicasem
a II-a (tu)
  • complici
 (să)
  • complici
  • complicai
  • complicași
  • complicaseși
a III-a (el, ea)
  • complică
 (să)
  • complice
  • complica
  • complică
  • complicase
plural I (noi)
  • complicăm
 (să)
  • complicăm
  • complicam
  • complicarăm
  • complicaserăm
  • complicasem
a II-a (voi)
  • complicați
 (să)
  • complicați
  • complicați
  • complicarăți
  • complicaserăți
  • complicaseți
a III-a (ei, ele)
  • complică
 (să)
  • complice
  • complicau
  • complicară
  • complicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complica, complicverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.