compromitere sf [At: STAMATI, D. / V: ~tare / Pl: ~ri / E: compromite] 1 Determinare a pierderii bunei reputații a cuiva Si: discreditare. 2 Pierdere a bunei reputații. 3 Pricinuire a unui rău Si: periclitare. 4 Distrugere.

COMPROMITERE, compromiteri, s. f. Acțiunea de a (se) compromite.

COMPROMITERE s.f. Acțiunea de a compromite și rezultatul ei; discreditare, primejduire; distrugere. [< compromite].

compromitare sf vz compromitere

compromitere s. f., g.-d. art. compromiterii; pl. compromiteri

compromitere s. f., g.-d. art. compromiterii; pl. compromiteri

compromitere s. f., g.-d. art. compromiterii; pl. compromiteri

COMPROMITERE s. 1. discreditare, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.) 2. v. dezonorare. 3. periclitare, primejduire. (~ recoltei de bumbac.)

COMPROMITERE s. 1. discreditare, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.) 2. batjocorire, dezonorare, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanațiune. (~ memoriei cuiva.) 3. periclitare, primejduire. (~ recoltei de bumbac.)