14 definiții pentru compus (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (3); corp compus (1). – V. compune. corectat(ă)

compus, ~ă a [At: (a. 1825) GCR II, 246 / Pl: ~uși, ~e / E: compune] 1 Alcătuit din mai multe elemente. 2 Combinat. 3 (Chm; îs) Corp ~ Corp alcătuit din combinarea mai multor corpuri. 4 (Arh; îs) Stil ~ Stil format din împrumuturi luate din mai multe stiluri arhitectonice. 5 (Muz; îs) Măsură ~ă Măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple și exprimată prin cifre suprapuse, dintre care cea de sus reprezintă numărul de note ce trebuie să conțină fiecare măsură, iar cele de jos numărul notelor care formează întreaga durată. 6 (Grm; îs) Timp ~ Timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. 7 (Lin; îs) Cuvânt ~ Cuvânt rezultat din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. 8 (Ecn; îs) Dobândă ~ă Dobândă care se adaugă la o sumă, producând, împreună, o dobândă mai mare. 9 (Bot; lpl) ~e Compozee. 10 Elaborat. 11 Scris.

COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (4); corp compus (1). – V. compune.

COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj. (În opoziție cu simplu) Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Chim.) Corp compus = corp cu o constituție mai mult sau mai puțin complexă; corp alcătuit din mai multe elemente diferite. (Substantivat, m.) Compușii cuprului. ▭ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. Perfectul compus și viitorul sînt timpuri compuse.Cuvînt compus = cuvînt format din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. «Făt-Frumos», «bunăvoință»,«doisprezece» sînt cuvinte compuse. ▭ (Aritm.) Regula de trei compusă v. regulă. Dobîndă compusă = dobîndă calculată progresiv, adăugîndu-se în fiecare an, la capitalul inițial, dobînda respectivă.

COMPÚS, -Ă adj. Format din mai multe elemente. ♦ (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // s.m. Substanță chimică obținută prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune].

COMPÚS, -Ă I. adj. alcătuit din mai multe elemente. ♦ (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență ~ă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență. II. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinație (3). (<compune)

COMPÚS1 ~să (~și, ~se) Care constă din mai multe elemente; format din mai multe părți componente. Frunză ~să. /v. a compune

*compús, -ă adj. Format din bucățĭ, în opoz. cu simplu. S. m. și n., pl. e. Gram. Cuvînt format din maĭ multe părțĭ: compușiĭ luĭ pun îs spun, răpun ș. a. Chim. Corp format din combinare: compușiĭ cărbuneluĭ. F. pl. Bot. O familie de plante ale căror florĭ formează unu saŭ maĭ multe rîndurĭ pe receptacul, ca tufănica, calonfiru, vetricea ș.a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

compus1 adj. m. (pas ~), pl. compuși; f. compu (dobândă ~), pl. compuse

compus1 adj. m., pl. compuși; f. compusă, pl. compuse

compús adj. m., (chim.) s. m., pl. compúși; f. sg. compúsă, pl. compúse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPÚS adj., s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Substanță ~.) 2. s. v. combinație. 3. s. compus heterociclic = heterociclu.

COMPUS adj., s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Substanță ~.) 2. s. combinație, corp compus.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMPÚS, -Ă adj. (< compúne < lat. componere, cf. fr. composer); în sintagmele adjectiv compus, adverb compus, conjuncție compusă, cuvânt compus, formă compusă, interjecție compusă, mod compus, numeral compus, prepoziție compusă, pronume compus, parte de vorbire compusă, perfect compus, substantiv compus, timp compus și verb compus (v.).

Intrare: compus (adj.)
compus1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compus
  • compusul
  • compusu‑
  • compu
  • compusa
plural
  • compuși
  • compușii
  • compuse
  • compusele
genitiv-dativ singular
  • compus
  • compusului
  • compuse
  • compusei
plural
  • compuși
  • compușilor
  • compuse
  • compuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compus, compuadjectiv

  • 1. Alcătuit din mai multe părți sau elemente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: combinat
    • 1.1. muzică Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. gramatică Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Perfectul compus și viitorul sunt timpuri compuse. DLRLC
    • 1.3. gramatică Cuvânt compus = cuvânt format din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. DLRLC
      • format_quote «Făt-Frumos», «bunăvoință»,«doisprezece» sunt cuvinte compuse. DLRLC
    • 1.4. botanică Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.5. botanică Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.6. botanică Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.7. chimie Corp compus = corp cu o constituție mai mult sau mai puțin complexă; corp alcătuit din mai multe elemente diferite. DLRLC
    • 1.8. aritmetică Regula de trei compusă. DLRLC
    • 1.9. Dobândă compusă = dobândă calculată progresiv, adăugându-se în fiecare an, la capitalul inițial, dobânda respectivă. DLRLC
etimologie:
  • vezi compune DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.