CONCENTRARE, concentrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. 2. Însușire a atenției de a se fixa asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități. 3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizând metoda flotației, gravimetriei, magnetică etc. 4. (Chim.) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție. 5. (Ec. pol.; în sintagmele) Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari. Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare. 6. (În sintagma) Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive rasiale. – V. concentra.

concentrare sf [At: MAIORESCU, D. II, 200 / Pl: ~rări / E: concentra] 1 Strângere. 2 Adunare. 3 Chemare temporară sub arme în timp de pace. 4 (Ind) Operațiune de curățare a minereurilor de impurități și de îmbogățire a lor în substanțe minerale. 5 (Chm) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție. 6 (Ecp; îs) ~a producției Comasare și organizare a producției în întreprinderei din ce în ce mai mari. 7 (Ecn; îs) ~a capitalului Creșterea capitalului prin acumulare. 8 (Îs) Lagăr de ~ Loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică socotită indezirabilă sau din motive rasiale.

CONCENTRARE, concentrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. 2. Însușire a atenției care constă în fixarea prelungită a conștiinței asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități și sustragerea de la altele. 3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizând metoda flotației, gravimetriei, magnetică etc. 4. (Chim.) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție. 5. (Ec. pol.; în sintagmele) Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari. Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare. 6. (În sintagma) Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive rasiale. – V. concentra.

CONCENTRARE, concentrări, s. f. Acțiunea de a (s e) concentra și rezultatul ei. Strîngere, adunare, acumulare într-un singur loc. Orice capital individual este o concentrare mai mare sau mai mică de mijloace de producție, cu o comandă corespunzătoare asupra unei armate mai mari sau mai mici de muncitori. MARX, C. I 560. ◊ (Ec. pol.) Concentrarea capitalului = acumularea capitalului, v. acumulare. În toate țările capitaliste, băncile, oricare ar fi varietățile legislației bancare, intensifică și grăbesc enorm procesul de concentrare a capitalului și de formare a monopolurilor. LENIN O.A.I. 773. Concentrarea producției = procesul de concentrare a producției capitaliste în întreprinderi tot mai mari, care pe o anumită treaptă a dezvoltării sale duce inevitabil la monopol. Creșterea uriașă a industriei și procesul extrem de rapid al concentrării producției în întreprinderi din ce în ce mai mari constituie una din particularitățile cele mai caracteristice ale capitalismului. LENIN, A.I 756. Guvern de concentrare= guvern format prin colaborarea mai multor partide burgheze pe baza unui program comun. Lagăr de concentrare = loc în care, în regimurile reacționare, sînt închiși și ținuți izolați de mase cetățeni progresiști sau oameni pașnici, puși în afara legilor. 2. Chemare vremelnică sub arme (a unui ostaș rezervist), în timp de pace, pentru instrucție. Soldatul uitase să strămute, dintr-o tunică în alta, toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare. C. PETRESCU, I 3. Se apropia sfîrșitul concentrării, și lumea era din ce în ce mai obosită. SADOVEANU, O. VI 225. 3. Încordare (a atenției, a gîndirii etc.) într-o singură direcție. Ochii arătau o concentrare de atenție. VLAHUȚĂ, O.A. III 4. 4. (Chim.) Mărire a conținutului procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec (prin îndepărtarea parțială a celorlalți componenți sau prin adăugarea de cantități suplimentare din componentul respectiv). 5. Operație prin care se separă părțile bogate în minereuri utile dintr-un minereu brut de părțile sterile (care se elimină).

CONCENTRARE s.f. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. ◊ Concentrarea producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; concentrarea capitalului = acumularea capitalului; (în trecut) lagăr de concentrare = loc în care erau închiși cetățenii considerați periculoși regimului. [< concentra].

CONCENTRARE s. f. acțiunea de a (se) concentra. ◊ -a producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; -a capitalului = acumularea capitalului; lagăr de ~ = loc în care, în regimurile reacționare, sunt închiși cetățeni considerați periculoși regimului. (<concentra)

*concentráre f. Acțiunea de a concentra. Exercițiĭ militare făcute cu rezerviștiĭ la fie-care regiment (pe cînd manevrele se fac cu maĭ multe trupe): acest soldat a făcut multe concentrărĭ. – Rar concentrațiune saŭ -áție.

concentrare s. f., g.-d. art. concentrării; pl. concentrări

concentrare s. f., g.-d. art. concentrării; pl. concentrări

concentrare s. f. → centrare

CONCENTRARE s. 1. v. acumulare. 2. masare. (~ greviștilor în fața uzinei.) 3. v. comasare. 4. v. prescurtare. 5. v. concizie. 6. încordare. (~ lui se vede în privire.) 7. (IND.) îmbogățire. (~a unui mineral util.)

CONCENTRARE s. 1. acumulare, adunare, înmagazinare, strîngere. (~ de bunuri.) 2. masare. (~ greviștilor în fata uzinei.) 3. comasare, grupare. (~ a unor unități industriale de profil.) 4. prescurtare, reducere, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ unui text.) 5. concizie, laconicitate, laconism, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.) 6. încordare. (~ lui se vede în ochi.)

Concentrare ≠ dispersare