CONCENTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre linii sau figuri geometrice) Care au același centru. – Din fr. concentrique.

concentric, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 5 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr concentrique] Care are același centru.

CONCENTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. – Din fr. concentrique.

CONCENTRIC, -Ă, concentrici, -e, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. Nămoluri groase se Învolburează în apele lui [ale Oltului], urcînd mereu din funduri în mari cercuri concentrice. BOGZA, C. O. 392. Vorbele au căzut în urechea lui Radu Comșa ca pietrele care deschid cercuri concentrice în apă. C. PETRESCU, Î. II 57.

CONCENTRIC adj. (Despre cercuri, curbe etc.) Care au un centru comun. [Cf. fr. concentrique, it. concentrico].

CONCENTRIC, -Ă adj. 1. dispus circular în jurul unei părți centrale comune; (despre cercuri, curbe etc.) care au un centru comun. 2. (despre predarea cunoștințelor) organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând și extinzând sfera cu fiecare ciclu școlar. (<fr. concentrique)

CONCENTRIC ~că (~ci, ~ce) Care au centrul comun. /<fr. concentrique

concentric a. se zice despre cercurile cu acelaș centru.

*concéntric, -ă adj. (con- și centru; fr. concentrique). Se zice despre cercurile saŭ curbele care au acelașĭ centru. Adv. În mod concentric.

concentric adj. m., pl. concentrici; f. concentrică, pl. concentrice

concentric adj. m., pl. concentrici; f. concentrică, pl. concentrice

concentric adj. m., pl. concentrici; f. sg. concentrică, pl. concentrice

Concentric ≠ excentric