13 definiții pentru concentric

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre linii sau figuri geometrice) Care au același centru. – Din fr. concentrique.

concéntric, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 5 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr concentrique] Care are același centru.

CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. – Din fr. concentrique.

CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -e, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. Nămoluri groase se Învolburează în apele lui [ale Oltului], urcînd mereu din funduri în mari cercuri concentrice. BOGZA, C. O. 392. Vorbele au căzut în urechea lui Radu Comșa ca pietrele care deschid cercuri concentrice în apă. C. PETRESCU, Î. II 57.

CONCÉNTRIC adj. (Despre cercuri, curbe etc.) Care au un centru comun. [Cf. fr. concentrique, it. concentrico].

CONCÉNTRIC, -Ă adj. 1. dispus circular în jurul unei părți centrale comune; (despre cercuri, curbe etc.) care au un centru comun. 2. (despre predarea cunoștințelor) organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând și extinzând sfera cu fiecare ciclu școlar. (<fr. concentrique)

CONCÉNTRIC ~că (~ci, ~ce) Care au centrul comun. /<fr. concentrique

concentric a. se zice despre cercurile cu acelaș centru.

*concéntric, -ă adj. (con- și centru; fr. concentrique). Se zice despre cercurile saŭ curbele care au acelașĭ centru. Adv. În mod concentric.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concentric adj. m., pl. concentrici; f. concentrică, pl. concentrice

concentric adj. m., pl. concentrici; f. concentrică, pl. concentrice

concéntric adj. m., pl. concéntrici; f. sg. concéntrică, pl. concéntrice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: concentric
concentric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concentric
  • concentricul
  • concentricu‑
  • concentrică
  • concentrica
plural
  • concentrici
  • concentricii
  • concentrice
  • concentricele
genitiv-dativ singular
  • concentric
  • concentricului
  • concentrice
  • concentricei
plural
  • concentrici
  • concentricilor
  • concentrice
  • concentricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concentric, concentricăadjectiv

  • 1. (Despre linii sau figuri geometrice) Care au același centru. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nămoluri groase se învolburează în apele lui [ale Oltului], urcînd mereu din funduri în mari cercuri concentrice. BOGZA, C. O. 392. DLRLC
    • format_quote Vorbele au căzut în urechea lui Radu Comșa ca pietrele care deschid cercuri concentrice în apă. C. PETRESCU, Î. II 57. DLRLC
    • 1.1. Dispus circular în jurul unei părți centrale comune. MDN '00
  • 2. (Despre predarea cunoștințelor) Organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând și extinzând sfera cu fiecare ciclu școlar. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.