6 definiții pentru concitadin (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCITADIN, -Ă, concitadini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care locuiește în același oraș cu ea; (rar) conorășean. – Din it. concitadino.
CONCITADIN, -Ă, concitadini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care locuiește în același oraș cu ea; (rar) conorășean. – Din it. concitadino.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
concitadin, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: it concitadino] 1-2 (Persoană considerată în raport cu alta) care locuiește în același oraș Si: (rar) conorășean.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCITADIN, -Ă s.m. și f. Concetățean. [Cf. it. concitadino].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCITADIN, -Ă s. m. f. cel care este din același oraș (cu altcineva). (<it. concitadino)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+concitadin (livr.) adj. m., s. m., pl. concitadini; adj. f., s. f. concitadină, pl. concitadine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concitadin s. m., pl. concitadini
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
concitadin, concitadinisubstantiv masculin concitadin, concitadinăadjectiv concitadină, concitadinesubstantiv feminin
- 1. (Persoană considerată în raport cu alta care locuiește) în același oraș (cu ea). DEX '09 MDA2 DEX '98 DNsinonime: concetățean conorășean
etimologie:
- concitadino MDA2 DEX '09 DEX '98 DN