13 definiții pentru concomitență
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCOMITENȚĂ, concomitențe, s. f. Simultaneitate a două sau mai multe acțiuni, fenomene, evenimente etc.; coexistență. – Din fr. concomitance.
concomitență sf [At: DA / V: (înv) ~tan~ / Pl: ~țe / E: fr concomitance] Simultaneitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCOMITENȚĂ, concomitențe, s. f. Simultaneitate a două sau mai multe lucruri; coexistență. – Din fr. concomitance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCOMITENȚĂ s.f. (Rar) Coexistență, simultaneitate a două sau mai multe lucruri. [Cf. fr. concomitance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCOMITENȚĂ s. f. coexistență, simultaneitate. (< fr. concomitance, lat. concomitantia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONCOMITENȚĂ ~e f. Caracter concomitent; înfăptuire simultană a două sau a mai multor acțiuni; simultaneitate. /<fr. concomitance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concomitanță sf vz concomitență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concomitanță f. coexistența simultană a două sau a multor lucruri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*concomitánță f., pl. e (d. concomitant). Uniune, întovărășire. Coexistență, simultaneitate. – Fals -énță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concomitență s. f., g.-d. art. concomitenței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concomitență, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONCOMITENȚĂ s. 1. coexistență, paralelism, simultaneitate, sincronism. (~ desfășurării unor fenomene.) 2. coexistență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONCOMITENȚĂ s. paralelism, simultaneitate, sincronism. (~ desfășurării unor fenomene.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
concomitență, concomitențesubstantiv feminin
- 1. Simultaneitate a două sau mai multe acțiuni, fenomene, evenimente etc. MDA2 DEX '09 DNsinonime: coexistență simultaneitate
etimologie:
- concomitance MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.