concretizare sf [At: DA / Pl: ~zări / E: concretiza] 1 Prezentare concretă (2). 2 Materializare. 3 Operație a gândirii, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială.

CONCRETIZARE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. Cuvîntul este concretizarea noțiunii.

CONCRETIZARE s.f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; materializare. ♦ Operație a gîndirii constînd în legarea generalului de experiența senzorială. [< concretiza].

CONCRETIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) concretiza; materializare. 2. (log.) operație a gândirii, legarea generalului de experiența senzorială. (< concretiza)

concretizare s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări

concretizare s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări

concretizare s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări

CONCRETIZARE s. 1. incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. v. finalizare.

CONCRETIZARE s. 1. incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. (SPORT) finalizare, (fig.) fructificare. (~ unui atac la poarta adversă.)

Concretizare ≠ abstractizare

CONCRETIZARE s. f. (< concretiza < fr. concretiser, cf. it. concretizzare): proces de câștigare a valorii concrete, de încorporare a unui sens concret, de înlocuire a unui sens abstract prin unul concret de către o parte de vorbire, în cadrul unui enunț (opus: deconcretizare – v.).