condamnare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: condamna] 1 Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale Si: condamnat¹ (1), condamnațiune, osândă. 2 Dezaprobare severă Si: blam, condamnat¹ (2).

CONDAMNARE, condamnări,- s. f. Faptul de a condamna. 1. (Jur.; în materie civilă) Obligarea unei persoane, prin judecată, de a da, a face sau a nu face ceva (predarea unui lucru, executarea unei lucrări, plata unei pensii alimentare, interzicerea de a trece pe locul altuia etc.). ◊ (În materie penală) Aplicarea, prin judecată, a unei pedepse față de o persoană. 2. Pedeapsă la care a fost condamnat cineva; osîndă. Condamnare la închisoare. 3. Dezaprobare severă, blam. În vorbele lui sună condamnarea.

CONDAMNARE s.f. 1. Acțiunea de a condamna și rezultatul ei; sentință de pedepsire. 2. Pedeapsă, osîndă. [< condamna].

CONDAMNARE s. f. 1. acțiune de a condamna. 2. aplicare a unei sancțiuni penale; osândă. (< condamna)

CONDAMNARE ~ări f. 1) v. A CONDAMNA. 2) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; osândă. /v. a condamna

condamnare f. 1. osândă, judecată rostită de judecător în contra unui condamnat; 2. pedeapsă impusă de un judecător.

*condamnațiúne și condemn- f. (fr. condamnation, lat. condemnatio). Osîndă, acțiunea de a condamna. – Și -áție, dar ob. -áre.

condamnare s. f., g.-d. art. condamnării; pl. condamnări

condamnare s. f., g.-d. art. condamnării; pl. condamnări

condamnare s. f., g.-d. art. condamnării; pl. condamnări

CONDAMNARE s. 1. (JUR.) osândire, pedepsire, (înv.) certare, oblicire. (~ cuiva la închisoare.) 2. (JUR.) osândă, pedeapsă, (livr.) penitență, (înv. și reg.) lege, ștraf, (reg.) pedepsie, (înv.) certare, judecătă, pilduire. (Și-a ispășit întreaga ~.) 3. v. dezaprobare.

CONDAMNARE s. 1. (JUR.) osîndire, pedepsire, (înv.) certare, oblicire. (~ cuiva la închisoare.) 2. (JUR.) osîndă, pedeapsă, (livr.) penitență, (înv. și reg.) lege, ștraf, (reg.) pedepsie, (înv.) certare, judecată, pilduire. (Si-a ispășit întreaga ~.) 3. blam, blamare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (pop.) osîndire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ faptei necugetate a cuiva.)

Condamnare ≠ grațiere

A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină.

CONDAMNARE PENALĂ băț, boabă, patalama, porție, trofeu.