9 definiții pentru confecționare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFECȚIONARE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.

CONFECȚIONARE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.

confecționare sf [At: GHICA, S. 71 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: confecționa] 1-2 Prelucrare a unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect Si: confecție (1), confecționat1.

CONFECȚIONARE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. Ce talent avea el pentru confecționarea arcelor de nuiele cu săgeți de șindrilă! GHICA, S. 71. Pronunțat: -ți-o-.

CONFECȚIONARE s.f. Acțiunea de a confecționa; întocmire, fabricare. [Pron. -ți-o-. / < confecționa].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

confecționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționării; pl. confecționări

confecționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționării; pl. confecționări

confecționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. confecționării; pl. confecționări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONFECȚIONARE s. confecție, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)

CONFECȚIONARE s. confecție, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)

Intrare: confecționare
confecționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confecționare
  • confecționarea
plural
  • confecționări
  • confecționările
genitiv-dativ singular
  • confecționări
  • confecționării
plural
  • confecționări
  • confecționărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confecționare, confecționărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a confecționa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ce talent avea el pentru confecționarea arcelor de nuiele cu săgeți de șindrilă! GHICA, S. 71. DLRLC
etimologie:
  • vezi confecționa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.