19 definiții pentru confrunta

din care

Explicative DEX

CONFRUNTA, confrunt, vb. I. 1. Tranz. A pune în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. Tranz. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.

confrunta [At: BĂLCESCU, M. V. 187 / V: ~ron~ / Pzi: confrunt și nrc ~tez / E: fr confronter] 1 vt A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2 vt A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3 vr A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile.

CONFRUNTA, confrunt, vb. I. Tranz. 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.

CONFRUNTA, confrunt, vb. I. Tranz. A pune față în față două sau mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc. pentru a le verifica. A confrunta copia cu originalul.Intră... confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. V. 89. Pentru a judeca de gradul civilizațiunii unui popor, nu trebuie să ne bazăm pe propriile noastre idei moderne, ci să-l confruntăm, fără prevențiune, cu toate celelalte popoare din aceeași epocă. HASDEU, I. V. 105. ◊ (Jur.) A pune față în față două sau mai multe persoane spre a vedea dacă spusele lor concordă.

CONFRUNTA vb. I. tr. A pune față în față (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.) A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica concordanța celor spuse de ele. [P.i. confrunt. / cf. fr. confronter, it., lat. med. confrontare < con – cu, frons – frunte].

CONFRUNTA vb. I. tr. 1. (jur.) a pune față în față mărturii, acuzații pentru a controla concordanța celor declarate. 2. a pune față în față (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de făcut față, de găsit o soluție unei probleme, unei dificultăți. (< fr. confronter, lat. confrontare)

confrunta vb. refl. I (cu o dificultate, cu o problemă) A avea obligația de a face față unei greutăți, probleme etc. ◊ „Ca editor, sunt obligat, cotidian, să mă confrunt cu serii și serii de probleme.” Cont. 3 VIII 73 p. 1. ◊ Confruntată cu grave dificultăți financiare, direcția cotidianului «Financial Times» a hotărât să instaleze un sistem computerizat de paginare.” Sc. 17 VII 75 p. 4. ◊ „Dintre toate problemele cu care sunt confruntate țările în curs de dezvoltare, foametea constituie în permanență una din cele mai dureroase carențe.” Sc. 10 XI 78 p. 6; v. și rulmentist (din fr. confronter; DMN 1959; DEX, DN3 – alte sensuri)

A CONFRUNTA confrunt tranz. 1) (ființe, obiecte, fenomene) A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a compara. 2) jur. (martori) A interoga concomitent pentru a verifica autenticitatea declarațiilor. /<fr. confronter, lat. confruntare

A SE CONFRUNTA mă confrunt intranz. A se afla în fața unei situații sau probleme dificile. /<fr. se confronter, lat. confruntare

confruntà v. 1. a pune persoane față în față spre a se compara spusele lor; 2. a compara în genere, de persoane sau lucruri.

confronta v vz confrunta

*confrúnt, a v. tr. (d. con- și frunte, după fr. con-fronter. V. în-frunt, a-front). Jur. Pun marturiĭ în prezența acuzatuluĭ. Compar: a confrunta scriiturile.

Ortografice DOOM

confrunta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confrunt, 2 sg. confrunți, 3 confruntă; conj. prez. 1 sg. să confrunt, 3 să confrunte

confrunta (a ~) vb., ind. prez. 3 confruntă

confrunta vb., ind. prez. 1 sg. confrunt, 3 sg. și pl. confruntă

Etimologice

confrunta (-t, -at), vb.1. A pune față în față pentru a verifica adevărul. – 2. A verifica, a compara. Fr. confronter, asimilat la frunte.

Sinonime

CONFRUNTA vb. 1. v. compara. 2. v. întâlni.

CONFRUNTA vb. 1. a compara, (înv.) a protocoli, a semui. (~ între ele două lucruri și stabilește asemănările.) 2. a se înfrunta, a se întîlni, a se întrece. (Echipele de fotbal se ~ mîine.)

Intrare: confrunta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • confrunta
  • confruntare
  • confruntat
  • confruntatu‑
  • confruntând
  • confruntându‑
singular plural
  • confruntă
  • confruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confrunt
(să)
  • confrunt
  • confruntam
  • confruntai
  • confruntasem
a II-a (tu)
  • confrunți
(să)
  • confrunți
  • confruntai
  • confruntași
  • confruntaseși
a III-a (el, ea)
  • confruntă
(să)
  • confrunte
  • confrunta
  • confruntă
  • confruntase
plural I (noi)
  • confruntăm
(să)
  • confruntăm
  • confruntam
  • confruntarăm
  • confruntaserăm
  • confruntasem
a II-a (voi)
  • confruntați
(să)
  • confruntați
  • confruntați
  • confruntarăți
  • confruntaserăți
  • confruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • confruntă
(să)
  • confrunte
  • confruntau
  • confrunta
  • confruntaseră
confronta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confrunta, confruntverb

  • 1. tranzitiv științe juridice A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. tranzitiv A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote A confrunta copia cu originalul. DLRLC
    • format_quote Intră... confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. V. 89. DLRLC
    • format_quote Pentru a judeca de gradul civilizațiunii unui popor, nu trebuie să ne bazăm pe propriile noastre idei moderne, ci să-l confruntăm, fără prevențiune, cu toate celelalte popoare din aceeași epocă. HASDEU, I. V. 105. DLRLC
  • 3. reflexiv A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. DEX '09 DN MDN '00 DCR2
    • format_quote Ca editor, sunt obligat, cotidian, să mă confrunt cu serii și serii de probleme. Cont. 3 VIII 73 p. 1. DCR2
    • format_quote Confruntată cu grave dificultăți financiare, direcția cotidianului «Financial Times» a hotărât să instaleze un sistem computerizat de paginare. Sc. 17 VII 75 p. 4. DCR2
    • format_quote Dintre toate problemele cu care sunt confruntate țările în curs de dezvoltare, foametea constituie în permanență una din cele mai dureroase carențe. Sc. 10 XI 78 p. 6. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.