conirostru, ~ă [At: DA / Pl: ~re / E: fr conirostre] 1 sf (Lpl) Familie de păsări cu ciocul gros, conic (1). 2 sf Pasăre care face parte din familia conirostrelor (1). 4 sf, a (Pasăre) care are ciocul conic (1).

conirostru a. se zice de păsările cari au ciocul conic: cioară, vrabie, ciocârlie.

*coniróstru, -ă adj. și s. (con și lat. rostrum, cĭoc. V. rost). Zool. Care are cĭocu în formă de con, ca vrabia.

CONI-₁ „con, conic”. ◊ L. conus, i „con” > fr. coni-, engl. id., germ. koni- > rom. coni-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. n. pl., 1. adj., Care poartă conuri. 2. s. n. pl., Ordin de arbori cu canale secretoare de rășină, cu frunze persistente, aciculare sau solzoase, cu flori unisexuate dispuse în conuri și cu semințe aripate; ~flor (v. -flor), adj., cu flori în formă de con; ~form (v. -form), adj., care are forma unui con; ~rostru (v. -rostru), adj., s. f. pl., 1. adj., Care are ciocul conic și gros. 2. s. f. pl., Familie de păsări cu ciocul gros și conic.