3 definiții pentru coniugiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONIUGIU s.n. (Latinism) Unire prin căsătorie; căsătorie, mariaj. [Pron. -giu, pl. -ii, var. conjugiu s.n. / < lat. coniugium].
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONJUGIU s.n. v. coniugiu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: coniugiu
coniugiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
conjugiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată: