consacra [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 37 / V: (înv) ~sec~ / Pzi: consacru / E: fr consacrer, lat consecro, -are] 1 vt A pune la dispoziție. 2 vt A dărui cu totul. 3-4 vtr A (se) dedica. 5 vt A consfinți. 6 vt A sfinți.

CONSACRA, consacru, vb. I. Tranz. 1. (Urmat de determinări în dativ) A închina, a da cu totul, a pune la dispoziție, a destina. Comuniștii își consacră cu abnegație toate forțele, cunoștințele și aptitudinile măreței cauze a eliberării omenirii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533. ♦ A dedica. Bogdan consacră șase pagini tehnicii scrierilor d-lui Caragiale. GHEREA, ST. CR. II 46. În zilele consacrate acestei sărbări, se înjunghiați numeroase jertfe de cîni și miei. ODOBESCU, S. I 202. ◊ Refl. Alexandrescu și-a dat demisiunea ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662. 2. A stabili; a consfinți. O stare nouă de lucruri înlocuia o stare de lucruri consacrată printr-o lungă dezvoltare istorică. GHEREA, ST. CR. III 168. Măsura și gradul civilizației... consacră statornicia și prefacerea limbilor de acum înființate. RUSSO, O. 66.

CONSACRA vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare].

CONSACRA vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preoți) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinți; a legitima. II. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr. consacrer, lat. consecrare)

A CONSACRA consacru tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicație; a închina; a dedica. 2) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a destina. 3) (acte, hotărâri etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a valida; a consfinți. 4) A face să se consacre; a statornici; a consfinți; a încetățeni; a înrădăcina; a împământeni. /<fr. consacrer, lat. consecrare

A SE CONSACRA mă consacru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se statornici; a se încetățeni; a se împământeni; a se înrădăcina. 2) A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare

consacrà v. 1. a închina lui D-zeu: a consacra o biserică; 2. a destina, a devota: îmi consacru vieața studiului; 3. a face sacru: acest loc fu consacrat de sângele martirilor; 4. a sancționa, a face durabil.

consecra v vz consacra

*consácru și -éz, a -á v. tr. (fr. consacrer, lat. consécro, -áre, d. săcer, sacru). Dédic luĭ D-zeŭ: a consacra o biserică. Fac la liturghie consacrarea pîniĭ și vinuluĭ. Sfințesc, sancționez, fac durabil. Fig. Rezerv, daŭ: a consacra studiuluĭ tot timpu. Autorizez, întăresc, consfințesc: cuvînt pe care l-a consacrat uzu.

consacra (a ~) (desp. -sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. consacru, 3 consacră; ind. prez. 1 sg. să consacru, 3 să consacre

consacra (a ~) (-sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. consacru, 2 sg. consacri, 3 consacră

consacra vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. consacru, 2 sg. consacri, 3 sg. și pl. consacră

consacru.

CONSACRA vb. 1. v. consfinți. 2. v. confirma. 3. v. târnosi. 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.) 5. v. dedica.

CONSACRA vb. 1. a consfinți, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consfinți, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. (BIS.) a sfinți, a tîrnosi. (~ o biserică.) 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.) 5. a (se) dedica, a (se) închina. (A ~ cuiva o carte.)