21 de definiții pentru consecință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSECINȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecință = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.

CONSECINȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecință = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.

consecință sf [At: (a. 1876) URICARIUL I, 130 / V: (înv) ~cvenție, ~cuen~[1], ~cuin~, ~cvin~ / Pl: ~țe / E: lat consequentia, fr conséquence] 1 Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu Si: urmare. 2 (Îe) A trage ~țele A suporta urmările. 3 (Îlc) În ~ Prin urmare. 4 (Îlav) În ~ Conform dispozițiilor, situației etc.

  1. Varianta ~cuen~ , adică consecuență, la intrarea ei, trimite la consecvență în loc să retrimită aici, la consecință. — Ladislau Strifler

CONSECINȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei acțiuni, al unei fapte, al unui principiu etc.; urmare. Sentimentul de prietenie mă silește să te povățuiesc a- medita serios la toate consecințele. C. PETRESCU, A. 374. ◊ În consecință = a) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. Veți proceda în consecință; b) (loc. conj.) prin urmare, deci. ◊ Expr. A trage (sau a suporta) consecințele = a avea de suportat ceea ce rezultă (sau poate rezulta) dintr-o acțiune sau o situație oarecare.

CONSECINȚĂ s.f. Ceea ce rezultă dintr-un fapt, dintr-un principiu; rezultat al unui fapt, al unei acțiuni; urmare. [Cf. fr. conséquence, lat. consequentia].

CONSECINȚĂ s. f. 1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acțiuni; efect, urmare. ♦ în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situației, împrejurărilor. 2. (log.) consecvent. (II, 2). (după fr. conséquence, lat. consequentia)

CONSECINȚĂ ~e f. Fapt ce rezultă dintr-o acțiune; urmare; rezultat; efect ◊ În ~ a) reieșind din situație; în conformitate cu circumstanțele; b) prin urmare; așadar. [G.-D. consecinței] /<fr. consequence, lat. consequentia

consecuință sf vz consecință

consecvenție sf vz consecință

consecvință sf vz consecință

cuensecință sf vz consecință

cuinsecință sf vz consecință

*consecŭénță f., pl. e (lat. consequentia. V. secŭență). Urmare, rezultat. Concluziune, deducțiune. Importanță: lucru fără consecŭență. În consecŭență, conform celor precedente: fiind-că te-aĭ purtat răŭ, veĭ fi tratat în consecŭență. – Fals -cvență orĭ -cință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consecință s. f., g.-d. art. consecinței; pl. consecințe

+consecință (în ~) loc. adv., loc. conjcț. (a acționa în consecință; E pandemie, în consecință stăm în casă.)

consecință s. f., g.-d. art. consecinței; pl. consecințe

consecință s. f., g.-d. art. consecinței; pl. consecințe

consecință (în consecință; consecințele acestui fapt).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSECINȚĂ s. 1. efect, repercusiune, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.) 2. v. consecvent.

CONSECINȚĂ s. 1. efect, repercusiune, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.) 2. (LOG.) consecvent.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

consecință (consecințe), s. f. – Rezultat, urmare. Var. consecvență. Lat. consequentia (sec. XIX). Sensul s-a specializat în consecință „efect, rezultat” și consecvență „corespondență între principii și aplicarea lor”. – Der. consecvent, adj.

Intrare: consecință
consecință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecință
  • consecința
plural
  • consecințe
  • consecințele
genitiv-dativ singular
  • consecințe
  • consecinței
plural
  • consecințe
  • consecințelor
vocativ singular
plural
consecvenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecvenție
  • consecvenția
plural
  • consecvenții
  • consecvențiile
genitiv-dativ singular
  • consecvenții
  • consecvenției
plural
  • consecvenții
  • consecvențiilor
vocativ singular
plural
cuinsecință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cuensecință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
consecuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecuință
  • consecuința
plural
  • consecuințe
  • consecuințele
genitiv-dativ singular
  • consecuințe
  • consecuinței
plural
  • consecuințe
  • consecuințelor
vocativ singular
plural
consecvință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecvință
  • consecvința
plural
  • consecvințe
  • consecvințele
genitiv-dativ singular
  • consecvințe
  • consecvinței
plural
  • consecvințe
  • consecvințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consecință, consecințesubstantiv feminin

  • 1. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Sentimentul de prietenie mă silește să te povățuiesc a medita serios la toate consecințele. C. PETRESCU, A. 374. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune conjuncțională În consecință = prin urmare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      sinonime: deci
    • chat_bubble locuțiune adverbială În consecință = conform dispozițiilor, situației etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Veți proceda în consecință. DLRLC
    • chat_bubble A trage (sau a suporta) consecințele = a avea de suportat ceea ce rezultă (sau poate rezulta) dintr-o acțiune sau o situație oarecare. DLRLC
  • 2. logică Consecvent. MDN '00
    sinonime: consecvent
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.