28 de definiții pentru consimțământ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSIMȚĂMÂNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. [Var.: (rar) consimțimânt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement).

consimțământ sn [At: GHICA, S. 423/ V: ~țim~, (înv) ~țem~ / Pl: ~minte / E: consimți + -mânt] 1 Aprobare. 2 Adeziune nesilită la ceva.

CONSIMȚĂMÂNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [Var.: (rar) consimțimânt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement).

CONSIMȚĂMÂNT s.n. Încuviințare, aprobare. [Var. consimțimînt s.n. / < consimți, după fr. consentement].

CONSIMȚĂMÂNT s. n. încuviințare, aprobare; asentiment. (după fr. consentement)

CONSIMȚĂMÂNT ~inte n. 1) Act prin care se consimte o propunere; acord între persoane; asentiment. 2) Aprobare benevolă; adeziune. /a consimți + suf. ~ământ

CONSIMȚIMÂNT s. n. v. consimțământ.

CONSIMȚIMÂNT s. n. v. consimțământ.

consentiment sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr consentement] (Frî) 1-2 Consimțământ (1-2).

consimțemânt sn vz consimțământ

consimțimânt sn vz consimțământ

consimțămînt s.n. 1 Aprobare, încuviințare, asentiment. Consimțămîntul părinților... fiind ca și căpătat, nu mai era primejdie (m. I. CAR.). ◊ expr. A(-și) da consimțămîntul v. da. ♦ Aderare de bunăvoie la ceva. ◊ Liber consimțămînt v. liber. 2 (jur.) Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. ◊ Viciu de consimțămînt v. viciu. ◊ expr. A-și da consimțămîntul = a fi de acord cu termenii unui contract. 3 (med.) Acord al pacientului, sub semnătură, sau cînd este cazul, al tutorelui, al familiei pacientului, necesar în toate cazurile cînd o intervenție chirurgicală, o investigație sau un act terapeutic expun pacientul la un risc, indiferent de anvergura acestuia. • pl. -inte. și (înv.) consimțimînt s.n. / consimți + -ămînt, după fr. consentement.

CONSIMȚĂMÎNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare. (În forma consimțimint) Irena se simți îndatorată să intervină, ca să arate că... tot ce se întîmplă este cu consimțimîntul ei. CAMIL PETRESCU, N. 120. ♦ (Adesea întărit prin «liber») Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. Partidul nostru duce o luptă hotărîtă împotriva oricărei încălcări a principiului liberului consimțămînt în crearea de gospodării colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 35. – Variantă: (rar) consimțimînt s. n.

CONSIMȚIMÎNT s. n. v. consimțămînt.

CONSIMȚIMÂNT s.n. v. consimțămînt.

consimțimânt n. uniformitate de păreri.

*consentimént n., pl. e (con- și sentiment; fr. consentement). Asentiment, aprobare. – Fals consimțimînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consimțământ s. n., pl. consimțăminte

consimțământ s. n., pl. consimțăminte

consimțământ s. n., pl. consimțăminte

liber consimțământ adj. + s. n.

liber consimțământ adj. + s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSIMȚĂMÂNT s. 1. v. încuviințare. 2. adeziune. (Și-a dat ~ul.) 3. v. agrement.

CONSIMȚĂMÎNT s. 1. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Cu sau fără ~ cuiva.) 2. adeziune. (Și-a dat ~.) 3. (POLITICĂ) agrement, aprobare. (~ acordat unui diplomat străin.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONSIMȚĂMÎNT. Subst. Consimțămînt, consimțire, încuviințare, admitere, acord, asentiment, învoire, învoială, înțelegere, acceptare, acceptare tacită, recunoaștere. Aviz, aviz favorabil, avizare, aprobare, accept; permisiune, permis, permisie, îngăduire, îngăduință. Confirmare, ratificare; atestare, certificare, semnare, semnătură, subscriere. Convenție, acord, tratat, declarație comună. Adeziune, alăturare, aderare, aderență; consens. Vot de încredere. Liber consimțămînt. Adj. Acceptabil. Aprobator, aprobativ; îngăduitor; confirmativ. Vb. A consimți, a accepta, a încuviința, a fi de acord, a cădea de acord, a-și da asentimentul, a-și da consimțămîntul, a se învoi, a cădea la învoială. A recunoaște, a admite, a permite, a spune da, a lăsa să..., a îngădui, a da dreptul, a aviza, a învoi, a autoriza, a aproba. A confirma, a atesta, a certifica, a semna, a subscrie, a ratifica, a valida. A adera, a se alătura, a vota pentru, a fi alături (de cineva), a lua partea cuiva. Adv. De acord; de comun acord; fără rezerve; prin bună învoială; prin bună înțelegere. V. afirmație, document.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONSENSUS OMNIUM (lat.) (cu) consimțământul tuturor – Unanimitate, asentiment general. V. și Omnium consensu.

Intrare: consimțământ
consimțământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consimțământ
  • consimțământul
  • consimțământu‑
plural
  • consimțăminte
  • consimțămintele
genitiv-dativ singular
  • consimțământ
  • consimțământului
plural
  • consimțăminte
  • consimțămintelor
vocativ singular
plural
consimțimânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consimțimânt
  • consimțimântul
  • consimțimântu‑
plural
  • consimțiminte
  • consimțimintele
genitiv-dativ singular
  • consimțimânt
  • consimțimântului
plural
  • consimțiminte
  • consimțimintelor
vocativ singular
plural
consimțemânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consimțământ, consimțămintesubstantiv neutru

  • 1. Aprobare, asentiment, încuviințare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Irena se simți îndatorată să intervină, ca să arate că... tot ce se întîmplă este cu consimțimîntul ei. CAMIL PETRESCU, N. 120. DLRLC
    • 1.1. Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. DEX '09 DLRLC
      sinonime: adeziune
      • format_quote Partidul nostru duce o luptă hotărîtă împotriva oricărei încălcări a principiului liberului consimțămînt în crearea de gospodării colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 35. DLRLC
etimologie:
  • Consimți + sufix -ământ DEX '09 DEX '98 DN
  • după limba franceză consentement DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.