opțiuni
  • info

15 definiții pentru constrictiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSTRICTIV, -Ă, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului fonator, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune; (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus.

constrictiv, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 148 / Pl: ~i, ~e / E: fr constrictif, lat constrictivus] 1-2 sf, a (Consoană) care se pronunță prin strâmtorarea canalului fonator, astfel încât se produce un zgomot de fricțiune Si: fricativă, spirantă. 3 a Constrictor (1).

CONSTRICTIV, -Ă, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului vocal, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus.

CONSTRICTIV, -Ă, constricției, -e, adj. (Despre consoane) Care se pronunță prin strîmtarea canalului vocal în așa fel, încît aerul să se poată scurge în tot timpul cît durează emisiunea; continuu. «F» este o consoană constrictivă.

CONSTRICTIV, -Ă adj. Consoană constrictivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încît aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii. [< fr. constrictif].

CONSTRICTIV, -Ă adj. (consoană) care se pronunță prin îngustarea canalului fonator și prin frecarea aerului de pereții acestuia în tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2). (< fr. constrictif, lat. constrictivus)

CONSTRICTIV ~ă (~i, ~e) (despre consoane) Care se articulează prin îngustarea canalului fonator, astfel încât se produce un zgomot de fricțiune. /<fr. constrictif, lat. constrictivus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

constrictiv adj. m. (ciorap ~), pl. constrictivi; f. constrictivă (consoană ~), pl. constrictive

constrictiv adj. m., pl. constrictivi; f. constrictivă, pl. constrictive

constrictiv adj. m., pl. constrictivi; f. sg. constrictivă, pl. constrictive

constrictivă s. f., g.-d. art. constrictivei; pl. constrictive

constrictivă s. f., g.-d. art. constrictivei; pl. constrictive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSTRICTIV adj. (FON.) continuu, fricativ, spirant. (Consoană ~.)

CONSTRICTIV adj. (FON.) continuu, fricativ, spirant. (Consoană ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONSTRICTIV, -Ă adj. (< fr. constrictif): în sintagma consoană constrictivă (v.).

Intrare: constrictiv
constrictiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constrictiv
  • constrictivul
  • constrictivu‑
  • constrictivă
  • constrictiva
plural
  • constrictivi
  • constrictivii
  • constrictive
  • constrictivele
genitiv-dativ singular
  • constrictiv
  • constrictivului
  • constrictive
  • constrictivei
plural
  • constrictivi
  • constrictivilor
  • constrictive
  • constrictivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

constrictiv, constrictivăadjectiv

  • 1. (și) substantivat feminin (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului fonator, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote «F» este o consoană constrictivă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.