contractare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: contracta] 1 Încheiere a unui contract. 2 Preluare a unei obligații Si: contractat (2). 3 Molipsire. 4 Strângere. 5 Contracție (1).

CONTRACTARE¹, contractări, s. f. 1. Acțiunea de a contracta¹; încheiere a unui contract, preluare a unei obligații, a unui angajament; (în special) încheiere a unui contract între stat și țăranii muncitori, privind schimbul între produsele agricole și produsele industriale. Trebuie folosită larg cooperația de consum, metoda contractării și alte forme de legături comerciale între oraș și sat verificate în practică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 82. Dacă săptămîna aceasta [tractoriștii] vor înfrînge împotrivirea tuturor pămînturilor ce le mai rămăseseră aicea, la Plopșor, vor realiza peste jumătate din contractări. MIHALE, O. 197. 2. Faptul de a lua bani cu împrumut cu îndeplinirea formelor legale. [Adunarea generală] aprobă contractările de împrumuturi, contractele de valorificare a produselor, contractele de asigurări și altele. STAT. GOSP. AGR. 42.

CONTRACTARE², contractări, s. f. Acțiunea de a (se) contracta². 1. Contracție (1). Contractarea mușchilor. 2. Contracție (2).

CONTRACTARE¹ s.f. Acțiunea de a contracta¹ [în DN]. ♦ Formă de achiziționare bazată pe contracte. [< contracta¹ – în DN].

CONTRACTARE² s.f. Acțiunea de a (se) contracta² [în DN] și rezultatul ei; contracție. [< contracta² – în DN].

CONTRACTARE ~ări f. 1) v. A CONTRACTA. 2) Împrumut de bani cu îndeplinirea formelor legale. /v. a (se) contracta

contractare s. f., g.-d. art. contractării; pl. contractări

contractare s. f., g.-d. art. contractării; pl. contractări

contractare s. f., g.-d. art. contractării; pl. contractări

CONTRACTARE s. 1. (JUR.) încheiere. (~ unei căsătorii.) 2. v. contracție. 3. (FIZIOL.) contracție, strângere, zgârcire, (înv.) strânsoare, zgârcitură. (~ a unui mușchi.) 4. v. chircire. 5. v. crispare.

CONTRACTARE s. 1. (JUR.) încheiere. (~ unei căsătorii.) 2. (FIZ.) contracție, stricțiune, (rar) contragere. (~ a unui metal.) 3. contracție, strîngere, zgîrcire, (înv.) strînsoare, zgîrcitură. (~ a unui mușchi.) 4. chircire, ghemuire, închircire, strîngere, zgîrcire. (~ cuiva din cauza durerilor.) 5. crispare, crispație, încleștare. (~ feței.)