15 definiții pentru contraface

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRAFACE, contrafac, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).

CONTRAFACE, contrafac, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).

contraface vt [At: MDA ms / Pzi: contrafac / E: contra3- + face după fr contrefaire] A falsifica.

CONTRAFACE, contrafac, vb. III. Tranz. A reproduce cu scop fraudulos un document, un obiect, o lucrare sau scrisul cuiva; a falsifica. V. imita, plastografia. A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament.

CONTRAFACE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafac. / < contra- + face, după fr. contrefaire].

CONTRAFACE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)

A CONTRAFACE contrafac tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preț etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face

contraface v. 1. a reproduce prin imitațiune; 2. a preface cu tot dinadinsul: a contraface semnătura.

*contrafác, -făcut, a -fáce v. tr. (după fr. contrefaire). Rar. Imitez, falsific: a contraface o marfă, o semnătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contraface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafac, 3 sg. contraface, imperf. 1 contrafăceam, perf. s. 1 sg. contrafăcui, m.m.c.p. 1 pl. contrafăcuserăm; conj. prez. 1 sg. să contrafac, 3 să contrafa; imper. 2 sg. afirm. contrafă; ger. contrafăcând; part. contrafăcut

contraface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafac, 1 pl. contrafacem, 2 pl. contrafaceți; imper. contrafă, neg. nu contraface; part. contrafăcut

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTRAFACE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)

CONTRAFACE vb. 1. a falsifica, a plăsmui. (~ un document.) 2. a altera, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) 3. a falsifica, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

contraface (contrafac, contrafăcut), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire.

Intrare: contraface
verb (VT614)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contraface
  • contrafacere
  • contrafăcut
  • contrafăcutu‑
  • contrafăcând
  • contrafăcându‑
singular plural
  • contrafă
  • contraface
  • contrafaceți
  • contrafăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrafac
(să)
  • contrafac
  • contrafăceam
  • contrafăcui
  • contrafăcusem
a II-a (tu)
  • contrafaci
(să)
  • contrafaci
  • contrafăceai
  • contrafăcuși
  • contrafăcuseși
a III-a (el, ea)
  • contraface
(să)
  • contrafa
  • contrafăcea
  • contrafăcu
  • contrafăcuse
plural I (noi)
  • contrafacem
(să)
  • contrafacem
  • contrafăceam
  • contrafăcurăm
  • contrafăcuserăm
  • contrafăcusem
a II-a (voi)
  • contrafaceți
(să)
  • contrafaceți
  • contrafăceați
  • contrafăcurăți
  • contrafăcuserăți
  • contrafăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • contrafac
(să)
  • contrafa
  • contrafăceau
  • contrafăcu
  • contrafăcuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contraface, contrafacverb

  • 1. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: falsifica
    • format_quote A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.