15 definiții pentru conveni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVENI, convin, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A încheia o convenție. – Din fr. convenir, lat. convenire.

CONVENI, convin, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A încheia o convenție. – Din fr. convenir, lat. convenire.

conveni [At: LM / Pzi: convin / E: fr convenir, lat convenire] 1 vi (D. un lucru, rar, o persoană) A fi potrivit cu starea, situația cuiva... 2 vi A corespunde dorințelor cuiva. 3 vi A fi pe placul cuiva. 4 vi A cădea de acord cu cineva Si: a se înțelege, a se învoi. 5 vi (Pex) A face un pact. 6 vt (Rar) A hotărî ceva de comun acord cu altcineva. 7 vt A accepta. 8 vr (Trs; ltm) A se aduna.

CONVENI, convin, vb. IV. Intranz. 1. (Construit cu dativul) A corespunde cu ceva, cu dorințele cuiva, a fi pe placul cuiva, a-i plăcea. Locuința aceasta îmi convine.De-acuma eu vorbesc cu Drina, și dacă nu-ți convine, spune-mi pe unde umbli, să ne întîlnim. PREDA, Î. 51. (În forma de prez. conj. convie) Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste. EMINESCU, O. I 141. Nu-mi convine viața mișelnic cîștigată. ALECSANDRI, P. A. 172. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A fi sau a cădea de acord (cu cineva), a se învoi, a se înțelege. După ce am luat încuviințarea colegilor mei, am convenit cu Deda ca întîlnirea cu Eliad să fie la Colentina, în aleea cu tei. GHICA, S. A. 159. ♦ (Folosit absolut) A accepta, a admite. (În forma convin) Conviu bucuros, și cronica noastră e trimisă la tipografie. CARAGIALE, O. II 343. – Prez. ind. pers. 1 sg. și; conviu; prez. conj. pers. 3 convină și (mai rar) convie.

CONVENI vb. IV. intr. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. A se înțelege, a se învoi, a cădea la învoială. ◊ tr. A accepta. [P.i. convin, conviu, conj. 3 -vină, -vie. / < fr. convenir, it., lat. convenire].

CONVENI vb. intr. 1. a corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. a se înțelege, a cădea de acord. ◊ a încheia o convenție. (< fr. convenir, lat. convenire)

A CONVENI convin 1. intranz. 1) A fi conform anumitor dorințe, gusturi sau posibilități. 2) A ajunge la o înțelegere; a cădea de acord; a se înțelege. 2. tranz. A recunoaște ca fiind adevărat sau posibil; a admite. /<fr. convenir, lat. convenire

convenì v. 1. a consimți, a mărturisi: a conveni că e așa; 2. a face o învoială: a conveni asupra prețului; 3. a fi convenabil, a plăcea: această casă îmi convine; 4. a avea conformitate de gusturi, a-și plăcea.

*convín, a -vení v. intr. (lat. con-venire, a se întîlni; fr. convenir, a conveni. V. de- și pre-vin). Mă învoĭesc, consimt: a conveni să te ducĭ, a conveni pentru suma cutare. Admit, mărturisesc: convin că e așa. Sînt convenabil, plac: această casă îmĭ convine. Mă potrivesc: amiciția e ușoară cînd gusturile convin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conveni1 (a ~) (a cădea de acord) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convin, 2 sg. convii, 3 sg. convine, imperf. 1 sg. conveneam; conj. prez. 1 sg. să convin, 3 să convi; imper. 2 sg. afirm. (rar) convino

+conveni2 (a ~) (a corespunde) vb., ind. prez. 3 sg. (îmi etc.) convine, 3 pl. convin, imperf. 3 sg. convenea; conj. prez. 3 să convină/să-mi convi

conveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convin, 1 pl. convenim, imperf. 3 sg. convenea; conj. prez. 3 să convină; ger. convenind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONVENI vb. 1. a-i plăcea, a prefera. (Ți-ar ~ să te muți la noi?) 2. a se înțelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăți, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra prețului.) 3. v. înțelege. 4. a accepta, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.)

CONVENI vb. 1. a-i plăcea, a prefera. (Ți-ar ~ să te muți la noi?) 2. a se înțelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăți, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se tîrgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra prețului.) 3. a accepta, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conveni (-vin, -it), vb.1. A fi pe placul cuiva. – 2. A se învoi, a se înțelege. – 3. A accepta, a admite. – 4. A încheia o convenție. Lat. convenire, fr. convenir (sec. XIX). – Der. convenabil, adj.; conveniență, s. f. din fr. Cf. cuveni.

Intrare: conveni
verb (VT324)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conveni
  • convenire
  • convenit
  • convenitu‑
  • convenind
  • convenindu‑
singular plural
  • convino
  • convi
  • conveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • convin
  • conviu
(să)
  • convin
  • conviu
  • conveneam
  • convenii
  • convenisem
a II-a (tu)
  • convii
(să)
  • convii
  • conveneai
  • conveniși
  • conveniseși
a III-a (el, ea)
  • convine
(să)
  • convi
  • convie
  • convenea
  • conveni
  • convenise
plural I (noi)
  • convenim
(să)
  • convenim
  • conveneam
  • convenirăm
  • conveniserăm
  • convenisem
a II-a (voi)
  • conveniți
(să)
  • conveniți
  • conveneați
  • convenirăți
  • conveniserăți
  • conveniseți
a III-a (ei, ele)
  • convin
(să)
  • convi
  • convie
  • conveneau
  • conveni
  • conveniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conveni, convinverb

  • 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Locuința aceasta îmi convine. DLRLC
    • format_quote De-acuma eu vorbesc cu Drina, și dacă nu-ți convine, spune-mi pe unde umbli, să ne întîlnim. PREDA, Î. 51. DLRLC
    • format_quote Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste. EMINESCU, O. I 141. DLRLC
    • format_quote Nu-mi convine viața mișelnic cîștigată. ALECSANDRI, P. A. 172. DLRLC
  • 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote După ce am luat încuviințarea colegilor mei, am convenit cu Dedu ca întîlnirea cu Eliad să fie la Colentina, în aleea cu tei. GHICA, S. A. 159. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv Accepta, admite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Conviu bucuros, și cronica noastră e trimisă la tipografie. CARAGIALE, O. II 343. DLRLC
    • 2.2. A încheia o convenție. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.