opțiuni
  • info

22 de definiții pentru copertă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPERTĂ, coperți, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperte] – Din it. coperta.

copertă sf [At: MAIORESCU, CR. II, 348 / Pl: ~te și ~rți / E: it coperta] 1 Înveliș protector al unei cărți, publicații, caiet etc. Si: copertină (1), învelitoare, scoarță. 2 (Înv) Plic. 3 Tas la orologiu. 4 Cuvertură. 5 (Mar) Punte.

COPERTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.

COPERTĂ, coperte, s. f. Învelișul unei cărți, scoarță. Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. – Pl. și: coperți (SAHIA, N. 96).

COPERTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].

COPERTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)

COPERTĂ ~e f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).

covertă3 sf vz corvetă

covertă2 sf [At: DRĂGHICI, R. 7 / Pl: ~te / E: ngr ϰουβέρτα] 1 Parte superioară a unei nave. 2 Punte de manevră.

covertă1 sf [At: ALEXI, ap. DA / Pl: ~te / E: ger Kouvert] (Trs; gms) Plic.

*covértă, V. copertă.

cuvértă, V. copertă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copertă s. f., g.-d. art. coperții/copertei; pl. coperți/coperte

!copertă s. f., g.-d. art. coperții/copertei; pl. coperți/coperte

copertă s.f., g.-d. art. copertei; pl. coperte / coperți

copertă, pl. coperte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPERTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

COPERTĂ s. v. plic.

copertă s. v. PLIC.

COPERTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copertă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.

Intrare: copertă
copertă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertă
  • coperta
plural
  • coperți
  • coperțile
genitiv-dativ singular
  • coperți
  • coperții
plural
  • coperți
  • coperților
vocativ singular —
plural —
copertă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertă
  • coperta
plural
  • coperte
  • copertele
genitiv-dativ singular
  • coperte
  • copertei
plural
  • coperte
  • copertelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copertă, coperți / copertă, copertesubstantiv feminin

  • 1. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: plic scoarță tablă tartaj învelitoare
    • format_quote Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.