19 definiții pentru cortegiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORTEGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie, o personalitate etc.; convoi. ♦ Fig. Șir, înșirare. – Din it. corteggio, fr. cortège.

cortegiu sn [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~ej / Pl: ~ii / E: fr cortège, it corteggio] 1 Șir de persoane care însoțesc o personalitate Si: alai, suită. 2 Șir de participanți la o ceremonie Si: convoi. 3 (Fig) Ceea ce însoțește un fenomen. 4 (Fig) Șir.

CORTEGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi. ♦ Fig. Șir, înșirare. – Din it. corteggio, fr. cortège.

CORTEGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc în chip solemn o ceremonie. V. alai, suită, convoi. Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie, Nimenea nu-l roagă să mai stea un pic. TOPÎRCEANU, P. O. 140. ◊ Fig. Șir, înșirare. Plăcută este tinerețea, cu cortegiul ei luminos și înflorit de cugetări înalte și iluziuni plăcute. GHICA, S. A. 43. Vulturii carpatici cu zborul îndrăzneț Făceau un cortegiu falnic eroului drumeț. ALECSANDRI, O. 208.

CORTEGIU s.n. Șir de oameni care însoțesc o ceremonie. ♦ (Fig.) Șir, înșirare. [Pron. -giu. / cf. fr. cortège, it. corteggio].

CORTEGIU s. n. 1. șir de oameni care însoțesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai. 2. (fig.) șir, înșirare. (< it. corteggio, fr. cortège)

CORTEGIU ~i n. Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau o personalitate; alai; suită; convoi; escortă. ◊ ~ funebru grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. [Sil. -te-giu] /<it. corteggio, fr. cortege

*cortégiŭ n. și (rar) -ej n., pl. urĭ (fr. cortège, d. it. corteggio, d. corte, curte). Convoĭ, suită, șir de persoane care întovărășesc pe cineva în semn de onoare: cortegiŭ funebru. Serie de lucrurĭ rele: cortegiŭ de nenorocirĭ. V. convoĭ, alaĭ.

cortej n. 1. șir de persoane cari însoțesc pe alta spre a-i face onoare; 2. fig. însoțire: boalele sunt cortejul necumpătării.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cortegiu s. n., art. cortegiul; pl. cortegii, art. cortegiile (desp. -gi-i-)

cortegiu [giu pron. gĭu] s. n., art. cortegiul; pl. cortegii, art. cortegiile (-gi-i-)

cortegiu s. n. [-giu pron. -gĭu], art. cortegiul; pl. cortegii, art. cortegiile (sil. -gi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORTEGIU s. 1. v. alai. 2. v. procesiune.

CORTEGIU s. 1. alai, suită, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacîm. (~ domnesc.) 2. alai, convoi, procesiune. (~ mortuar.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cortegiu (cortegii), s. n. – Alai, convoi. – Var. cortej. It. corteggio (sec. XIX). – Var., din fr. cortège.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cortegiu sedimentar ( engl.= systems tract), în → stratigrafia secvențială, unitate care include asociații de sedimente cu trăsături faciale diferite, care s-au depus simultan și care prezintă variații laterale semnificative; C.s. sunt delimitate de suprafețe (linii) de timp, iar intervalul în care s-au format își găsește un corespondent pe → curba eustatică. (Ex. c.s. de mare joasă, c.s. de mare înaltă).

Intrare: cortegiu
  • pronunție: cortegĭu
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cortegiu
  • cortegiul
  • cortegiu‑
plural
  • cortegii
  • cortegiile
genitiv-dativ singular
  • cortegiu
  • cortegiului
plural
  • cortegii
  • cortegiilor
vocativ singular
plural
cortej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cortegiu, cortegiisubstantiv neutru

  • 1. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie, o personalitate etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie, Nimenea nu-l roagă să mai stea un pic. TOPÎRCEANU, P. O. 140. DLRLC
    • 1.1. Cortegiu funebru = grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. NODEX
    • 1.2. figurat Înșirare, șir. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Plăcută este tinerețea, cu cortegiul ei luminos și înflorit de cugetări înalte și iluziuni plăcute. GHICA, S. A. 43. DLRLC
      • format_quote Vulturii carpatici cu zborul îndrăzneț Făceau un cortegiu falnic eroului drumeț. ALECSANDRI, O. 208. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.