19 definiții pentru cortegiu
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORTEGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie, o personalitate etc.; convoi. ♦ Fig. Șir, înșirare. – Din it. corteggio, fr. cortège.
cortegiu sn [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~ej / Pl: ~ii / E: fr cortège, it corteggio] 1 Șir de persoane care însoțesc o personalitate Si: alai, suită. 2 Șir de participanți la o ceremonie Si: convoi. 3 (Fig) Ceea ce însoțește un fenomen. 4 (Fig) Șir.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORTEGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi. ♦ Fig. Șir, înșirare. – Din it. corteggio, fr. cortège.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORTEGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc în chip solemn o ceremonie. V. alai, suită, convoi. Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie, Nimenea nu-l roagă să mai stea un pic. TOPÎRCEANU, P. O. 140. ◊ Fig. Șir, înșirare. Plăcută este tinerețea, cu cortegiul ei luminos și înflorit de cugetări înalte și iluziuni plăcute. GHICA, S. A. 43. Vulturii carpatici cu zborul îndrăzneț Făceau un cortegiu falnic eroului drumeț. ALECSANDRI, O. 208.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORTEGIU s.n. Șir de oameni care însoțesc o ceremonie. ♦ (Fig.) Șir, înșirare. [Pron. -giu. / cf. fr. cortège, it. corteggio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORTEGIU s. n. 1. șir de oameni care însoțesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai. 2. (fig.) șir, înșirare. (< it. corteggio, fr. cortège)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORTEGIU ~i n. Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau o personalitate; alai; suită; convoi; escortă. ◊ ~ funebru grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. [Sil. -te-giu] /<it. corteggio, fr. cortege
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*cortégiŭ n. și (rar) -ej n., pl. urĭ (fr. cortège, d. it. corteggio, d. corte, curte). Convoĭ, suită, șir de persoane care întovărășesc pe cineva în semn de onoare: cortegiŭ funebru. Serie de lucrurĭ rele: cortegiŭ de nenorocirĭ. V. convoĭ, alaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cortej sn vz cortegiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cortej n. 1. șir de persoane cari însoțesc pe alta spre a-i face onoare; 2. fig. însoțire: boalele sunt cortejul necumpătării.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cortegiu s. n., art. cortegiul; pl. cortegii, art. cortegiile (desp. -gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cortegiu [giu pron. gĭu] s. n., art. cortegiul; pl. cortegii, art. cortegiile (-gi-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cortegiu s. n. [-giu pron. -gĭu], art. cortegiul; pl. cortegii, art. cortegiile (sil. -gi-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cortegiu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cortegiu, -gii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CORTEGIU s. 1. v. alai. 2. v. procesiune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORTEGIU s. 1. alai, suită, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacîm. (~ domnesc.) 2. alai, convoi, procesiune. (~ mortuar.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cortegiu (cortegii), s. n. – Alai, convoi. – Var. cortej. It. corteggio (sec. XIX). – Var., din fr. cortège.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cortegiu sedimentar ( engl.= systems tract), în → stratigrafia secvențială, unitate care include asociații de sedimente cu trăsături faciale diferite, care s-au depus simultan și care prezintă variații laterale semnificative; C.s. sunt delimitate de suprafețe (linii) de timp, iar intervalul în care s-au format își găsește un corespondent pe → curba eustatică. (Ex. c.s. de mare joasă, c.s. de mare înaltă).
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- pronunție: cortegĭu
substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cortegiu, cortegiisubstantiv neutru
- 1. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie, o personalitate etc. DEX '09 DLRLC DNsinonime: alai convoi escortă procesiune suită
- Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie, Nimenea nu-l roagă să mai stea un pic. TOPÎRCEANU, P. O. 140. DLRLC
- 1.1. Cortegiu funebru = grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. NODEX
-
- Plăcută este tinerețea, cu cortegiul ei luminos și înflorit de cugetări înalte și iluziuni plăcute. GHICA, S. A. 43. DLRLC
- Vulturii carpatici cu zborul îndrăzneț Făceau un cortegiu falnic eroului drumeț. ALECSANDRI, O. 208. DLRLC
-
-
etimologie:
- corteggio DEX '09 DEX '98 DN
- cortège DEX '09 DEX '98 DN