6 definiții pentru cortuleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORTULEȚ, cortulețe, s. n. Diminutiv al lui cort; corturel. – Cort + suf. -uleț.

CORTULEȚ, cortulețe, s. n. Diminutiv al lui cort; corturel. – Cort + suf. -uleț.

cortuleț sn [At: ODOBESCU, S. II, 427 / Pl: ~e / E: cort + -uleț] 1-10 (Șhp) Cortișor (1-10).

CORTULEȚ, corlulețe, s. n. Diminutiv al lui cort. La mijloc de cortulețe este-un cort mare rotat. ODOBESCU, S. II 47.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cortuleț s. n., pl. cortulețe

Intrare: cortuleț
cortuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cortuleț
  • cortulețul
  • cortulețu‑
plural
  • cortulețe
  • cortulețele
genitiv-dativ singular
  • cortuleț
  • cortulețului
plural
  • cortulețe
  • cortulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cortuleț, cortulețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui cort. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: corturel
    • format_quote La mijloc de cortulețe este-un cort mare rotat. ODOBESCU, S. II 47. DLRLC
etimologie:
  • Cort + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.