2 definiții pentru cositor (loc)
Ortografice DOOM
+cositor2 (loc bun de cosit) (pop.) s. n., pl. cositoare
Regionalisme / arhaisme
cositór, cositoare, s.n. (reg.) Teren bun pentru cosit iarba; cosalău. – Din cosi + suf. -tor (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: cositor (loc)
cositor2 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)