opțiuni
  • info

10 definiții pentru cotigi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTIGI, cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schimba direcția; a coti. ◊ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. – Din cotigă.

COTIGI, cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schimba direcția; a coti. ◊ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. – Din cotigă.

cotigi vit [At: ALECSANDRI, T. 51 / Pzi: ~igesc / E: coti2 + fugi] (Reg) 1-8 A coti2 (10, 12-18). 9 (Îvp; îe) A nu mai avea încotro ~ A fi într-o situație fără ieșire.

COTIGI, cotigesc, vb. IV. Intranz. A schimba direcția; a coti. Drumul cotigea plin de bălți pe malul iazului, pe după pînza de trestii. SADOVEANU, O. I 152. Astfel scoborîrăm o scară... cotigirăm prin cîteva săli singuratice și largi. HOGAȘ, DR. II 245. Trec pe lîngă casa noastră și nu intru acasă, ci cotigesc în stîngă și intru în ograda unui megieș al nostru. CREANGĂ, A. 6. ◊ Expr. A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire, a nu mai avea încotro. Trebui să stea față, n-are-ncotro cotigi. NEGRUZZI, S. I 127.

cotigì v. a coti drumul, a ocoli: n’are încotro cotigi NEGR. [Lit. a târî cotiga].

cotigésc v. intr. (d. cotesc și infl. de cotigă). Mold. Cotesc, ocolesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotigi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotigesc, 3 sg. cotigește, imperf. 1 cotigeam; conj. prez. 1 sg. să cotigesc, 3 să cotigească

cotigi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotigesc, imperf. 3 sg. cotigea; conj. prez. 3 să cotigească

cotigi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotigesc, imperf. 3 sg. cotigea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotigească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COTIGI vb. v. cârmi, coti, vira.

cotigi vb. v. CÎRMI. COTI. VIRA.

Intrare: cotigi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotigi
  • cotigire
  • cotigit
  • cotigitu‑
  • cotigind
  • cotigindu‑
 singular plural
  • cotigește
  • cotigiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotigesc
 (să)
  • cotigesc
  • cotigeam
  • cotigii
  • cotigisem
a II-a (tu)
  • cotigești
 (să)
  • cotigești
  • cotigeai
  • cotigiși
  • cotigiseși
a III-a (el, ea)
  • cotigește
 (să)
  • cotigească
  • cotigea
  • cotigi
  • cotigise
plural I (noi)
  • cotigim
 (să)
  • cotigim
  • cotigeam
  • cotigirăm
  • cotigiserăm
  • cotigisem
a II-a (voi)
  • cotigiți
 (să)
  • cotigiți
  • cotigeați
  • cotigirăți
  • cotigiserăți
  • cotigiseți
a III-a (ei, ele)
  • cotigesc
 (să)
  • cotigească
  • cotigeau
  • cotigiră
  • cotigiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotigi, cotigescverb

  • 1. regional A schimba direcția. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: coti cârmi vira
    • format_quote Drumul cotigea plin de bălți pe malul iazului, pe după pînza de trestii. SADOVEANU, O. I 152. DLRLC
    • format_quote Astfel scoborîrăm o scară... cotigirăm prin cîteva săli singuratice și largi. HOGAȘ, DR. II 245. DLRLC
    • format_quote Trec pe lîngă casa noastră și nu intru acasă, ci cotigesc în stînga și intru în ograda unui megieș al nostru. CREANGĂ, A. 6. DLRLC
    • chat_bubble rar A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trebui să stea față, n-are-ncotro cotigi. NEGRUZZI, S. I 127. DLRLC
etimologie:
  • cotigă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.