16 definiții pentru creatură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREATURĂ, creaturi, s. f. (Adesea peior.) Ființă vie, făptură; om, individ. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créature, lat. creatura.

CREATURĂ, creaturi, s. f. (Adesea peior.) Ființă vie, făptură; om, individ. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créature, lat. creatura.

creatu sf [At: NEGRUZZI, S. I, 143 / P: cre-a~ / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: fr créature, lat, it creatura] 1 Om. 2 Ființă. 3 Animal. 4 Monstru. 5 (Bis) Orice creație a lui Dumnezeu. 6 (Prt) Individ. 6 (Înv) Fiu în raport cu părinții. 8-9 Persoană care își datorează (averea), (situația sau) poziția socială unei persoane influente.

CREATURĂ, creaturi, s. f. 1. Ființă vie, făptură; (peiorativ) om, individ. Creaturi de felul celei care ședea lîngă mine mai văzusem. GALACTION, O. I 57. 2. (În vechiul regim; urmat de determinări în genitiv) Persoană care s-a ridicat nu prin merite personale, ci datorită protecției cuiva; protejat al unui om influent, ale cărui dorințe le îndeplinește cu fidelitate. X este o creatură a prefectului.Pronunțat: cre-a-.

CREATU s.f. Ființă, făptură; (peior.) individ. ♦ Protejat, acolit (al unui om influent). [Cf. fr. créature, lat. creatura].

CREATU s. f. ființă umană, făptură; (peior.) individ. (< fr. créature, lat. creatura)

CREATURĂ ~i f. 1) peior. Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate; făptură; viețuitoare; animal. 2) fam. Persoană care trezește neîncredere; om suspect; individ. [Sil. cre-a-] /<fr. créature, lat. creatura

creatură f. 1. ființă creată; 2. omul, în opozițiune cu D-zeu: 3. fig. persoană care datorește alteia poziția ori averea ei.

*creatúră (ea 2 silabe) f., pl. ĭ (lat. creatura). Ființă creată, făptură. Om (față de Dumnezeŭ). Fig. Persoană care datorește alteĭa pozițiunea saŭ averea eĭ: acest om e creatura ministruluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creatu (desp. cre-a-) s. f., g.-d. art. creaturii; pl. creaturi

creatu (cre-a-) s. f., g.-d. art. creaturii; pl. creaturi

creatu s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. creaturii; pl. creaturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREATU s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.

CREATU s. animal, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvîntător, vietate, viețuitoare, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură.

creatu s. v. CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ.

Intrare: creatură
creatură substantiv feminin
  • silabație: cre-a- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creatu
  • creatura
plural
  • creaturi
  • creaturile
genitiv-dativ singular
  • creaturi
  • creaturii
plural
  • creaturi
  • creaturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creatu, creaturisubstantiv feminin

    • format_quote Creaturi de felul celei care ședea lîngă mine mai văzusem. GALACTION, O. I 57. DLRLC
  • 2. (În vechiul regim) Persoană care s-a ridicat nu prin merite personale, ci datorită protecției cuiva; protejat al unui om influent, ale cărui dorințe le îndeplinește cu fidelitate. DLRLC DN
    • format_quote X este o creatură a prefectului. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.