12 definiții pentru crezământ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREZĂMÂNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.

CREZĂMÂNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.

CREZĂMÂNT n. 1) v. CREZARE. 2) Înțelegere față de nevoile cuiva. ◊ A da ~ a da crezare. /a crede + suf. ~ământ

crezământ n. încredere: nu-i da crezământ.

crezămănt sn [At: PANN, P. V. I, 123 /8 / Pl: ~uri / E: crede + -ământ] (Înv) 1 Încredere. 2 (Îlav) Cu ~ Cu adevărat. 3 (Îe) A da (sau a pune) ~ A da crezare. 4 (Îe) A afla (sau a avea) ~ A se bucura de încredere. 5 Acceptare. 6 Înțelegere. 7 Considerație. 8 Milă.

CREZĂMÎNT s. n. 1. (Învechit și arhaizant) Crezare. Nu lua acest aer de blîndețe feciorească și de crezămînt. NEGRUZZI, S. III 352. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezămînt (rar crezămîntul) = a da crezare. Nu punea crezămînt pe spusele fiicei sale. ISPIRESCU, L. 121. Rău la turci Că le părea: Crezămîntul Toți îi da, Numai unul Nu credea. TEODORESCU, P. P. 637. A afla (sau a avea) crezămînt = a se bucura de încredere din partea cuiva, a fi crezut. Pîra ei află crezămînt; eu nici că cerc a mă dezvinovăți. RETEGANUL, P. V 83. ◊ Loc. adv. Cu crezămînt = cu adevărat, într-adevăr. Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. 2. Înțelegere (față de cineva sau ceva), considerație, milă. Înjuri ce-avem noi drag și sfînt; Nici milă n-ai, nici crezămînt. COȘBUC, P. I 208.

crezămînt n., pl. inte (d. cred, crez, ca scăzămînt d. scad, scaz). Credință, încredere: nu-țĭ daĭ crezămînt, n’aĭ crezămînt la mine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crezământ (înv.) s. n., pl. crezăminte

crezământ (înv.) s. n., pl. crezăminte

crezământ s. n., pl. crezăminte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crezământ, crezăminte, s.n. – (înv.) Crezare, încredere. – Din crede + suf. -ământ (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: crezământ
crezământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crezământ
  • crezământul
  • crezământu‑
plural
  • crezăminte
  • crezămintele
genitiv-dativ singular
  • crezământ
  • crezământului
plural
  • crezăminte
  • crezămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crezământ, crezămintesubstantiv neutru

învechit
  • 1. Crezare, încredere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu lua acest aer de blîndețe feciorească și de crezămînt. NEGRUZZI, S. III 352. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
    • chat_bubble A da (sau a pune) crezământ(ul) = a da crezare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu punea crezămînt pe spusele fiicei sale. ISPIRESCU, L. 121. DLRLC
      • format_quote Rău la turci Că le părea: Crezămîntul Toți îi da, Numai unul Nu credea. TEODORESCU, P. P. 637. DLRLC
    • chat_bubble A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pîra ei află crezămînt; eu nici că cerc a mă dezvinovăți. RETEGANUL, P. V 83. DLRLC
  • 2. Înțelegere față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înjuri ce-avem noi drag și sfînt; Nici milă n-ai, nici crezămînt. COȘBUC, P. I 208. DLRLC
etimologie:
  • Crede + sufix -ământ. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.