16 definiții pentru critica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRITICA, critic, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi. – Din fr. critiquer.

CRITICA, critic, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi. – Din fr. critiquer.

critica vt [At: I. GOLESCU, ap. DA / V: (Trs; înv) ~iza / Pzi: critic / E: fr critiquer] 1 A arăta, după o cercetare atentă, defectele unei lucrări științifice, literare, artistice etc. sau ale unei persoane ori acțiuni. 2 A examina și a evidenția (cu răutate) părțile slabe ale unei persoane, acțiuni etc. 3 A mustra. 4 A bârfi. 5 A blama. 6 A cârti.

CRITICA, critic, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică opera înfăptuită sau persoana, gruparea, instituția care a înfăptuit-o) A scoate la iveală lipsurile pentru ca, descoperind cauzele și indicînd mijloacele de îndreptare, să se ajungă la lichidarea greșelilor. Organizațiile de partid au datoria să analizeze periodic situația învățămîntului cadrelor din întreprinderea și instituția respectivă, să critice și să tragă la răspundere fără menajamente pe acei activiști care au o atitudine înapoiată față de studiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. ◊ Refl. Marx spunea că revoluția proletară se deosebește, printre altele, de oricare altă revoluție tocmai prin faptul că ea se critică singură și, criticîndu-se, se întărește. STALIN, O. X 345. 2. (În mentalitatea de altădată) A dezvălui lipsurile din acțiunile unor oameni, a arăta defectele unor stări de lucruri fără a indica mijloacele de îndreptare. Eminescu a criticat aspectele negative ale societății din timpul lui. ♦ A dezvălui cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe, defectele unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli. V. defăima, bîrfi. Lumea e rea, critică orice pas al unei fete. CONTEMPORANUL, VII 488. Îndată începu a o și critica [piesa de teatru]. NEGRUZZI, S. I 238. În loc să critici greșelile străine, în loc să rîzi de alții, mai bine rîzi de tine. ALEXANDRESCU, P. A. 93.

CRITICA vb. I. tr. A da la iveală greșelile, lipsurile (unei persoane, ale unei opere etc.), arătînd cauzele și indicînd mijloacele de remediere, de îndreptare. [P.i. critic. / < fr. critiquer, it. criticare].

CRITICA vb. tr. 1. a dezvălui greșelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare. 2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greșelile cuiva. ◊ (peior.) a vorbi de rău, a bârfi. (< fr. critiquer)

A CRITICA critic tranz. 1) (persoane, stări de lucru) A examina evidențiind defectele și cauzele apariției, indicând și mijloacele de înlăturare. 2) (opere de artă) A aprecia critic, subliniind valorile etice și artistice. 3) (persoane) A condamna cu răutate, inventând defecte și greșeli. /<fr. critiquer

criticà v. 1. a judeca: a aprecia o operă; 2. a vorbi de rău, a defăima: a critica faptele altuia.

*crític, a v. tr. (fr. critiquer). Apreciez, judec (în artă orĭ în literatură). Reprob, ocărăsc, mustru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

critica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. critic, 2 sg. critici, 3 critică; conj. prez. 1 sg. să critic, 3 să critice

critica (a ~) vb., ind. prez. 3 critică

critica vb., ind. prez. 1 sg. critic, 3 sg. și pl. critică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRITICA vb. (pop.) a cârti, (fam. fig.) a scutura. (L-a ~ zdravăn.)

CRITICA vb. (pop.) a cîrti, (fam. fig.) a scutura. (L-a ~ zdravăn.)

A (se) critica ≠ a (se) lăuda

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A CRITICA a-i freca ridichea, a lua în colimator, a lua în tărbacă, a lua în tărbacă, a lua la tangou, a prelucra, a rade (pe cineva) fără săpun, a regula (pe cineva) cu sula îndoită, a scutura.

Intrare: critica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • critica
  • criticare
  • criticat
  • criticatu‑
  • criticând
  • criticându‑
singular plural
  • critică
  • criticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • critic
(să)
  • critic
  • criticam
  • criticai
  • criticasem
a II-a (tu)
  • critici
(să)
  • critici
  • criticai
  • criticași
  • criticaseși
a III-a (el, ea)
  • critică
(să)
  • critice
  • critica
  • critică
  • criticase
plural I (noi)
  • criticăm
(să)
  • criticăm
  • criticam
  • criticarăm
  • criticaserăm
  • criticasem
a II-a (voi)
  • criticați
(să)
  • criticați
  • criticați
  • criticarăți
  • criticaserăți
  • criticaseți
a III-a (ei, ele)
  • critică
(să)
  • critice
  • criticau
  • critica
  • criticaseră
critiza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

critica, criticverb

  • 1. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: lăuda
    • format_quote Organizațiile de partid au datoria să analizeze periodic situația învățămîntului cadrelor din întreprinderea și instituția respectivă, să critice și să tragă la răspundere fără menajamente pe acei activiști care au o atitudine înapoiată față de studiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. DLRLC
    • format_quote reflexiv Marx spunea că revoluția proletară se deosebește, printre altele, de oricare altă revoluție tocmai prin faptul că ea se critică singură și, criticîndu-se, se întărește. STALIN, O. X 345. DLRLC
    • format_quote Eminescu a criticat aspectele negative ale societății din timpul lui. DLRLC
    • 1.1. A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      sinonime: bârfi
      • format_quote Lumea e rea, critică orice pas al unei fete. CONTEMPORANUL, VII 488. DLRLC
      • format_quote Îndată începu a o și critica [piesa de teatru]. NEGRUZZI, S. I 238. DLRLC
      • format_quote În loc să critici greșelile străine, în loc să rîzi de alții, mai bine rîzi de tine. ALEXANDRESCU, P. A. 93. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.