9 definiții pentru crâcnire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂCNIRE, crâcniri, s. f. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni.

CRÂCNIRE, crâcniri, s. f. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni.

crâcnire1 sf [At: DA ms / V: cârc~ / Pl: ~ri / E: crâcni1] 1 Producere a sunetului imitat prin interjecția crâc Si: crâcneală (1), crâcnit (1). 2 (Înv; fig) Protestare. 3 (Fig) Protest.

crâcnire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: crâcni2] (Buc) Producere a sunetului specific ciocănirii Si: crâcnit2.

CRÎCNIRE s. f. Acțiunea de a crîcni. Era atîta fermitate în tonul lui, că Grigore se simți întocmai ca odinioară cînd... îi primea dojenile fără o crîcnire. REBREANU, R. I 119.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crâcnire s. f., g.-d. art. crâcnirii; pl. crâcniri

crâcnire s. f., g.-d. art. crâcnirii; pl. crâcniri

crâcnire s. f., g.-d. art. crâcnirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRÎCNIRE s. crîcneală, murmur, protest, (pop.) cîrteală, (înv.) răpștire. (Se aude o ~.)

Intrare: crâcnire
crâcnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâcnire
  • crâcnirea
plural
  • crâcniri
  • crâcnirile
genitiv-dativ singular
  • crâcniri
  • crâcnirii
plural
  • crâcniri
  • crâcnirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâcnire, crâcnirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era atîta fermitate în tonul lui, că Grigore se simți întocmai ca odinioară cînd... îi primea dojenile fără o crîcnire. REBREANU, R. I 119. DLRLC
etimologie:
  • vezi crâcni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.