19 definiții pentru cuceri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCERI, cuceresc, vb. IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A dobândi ceva prin luptă susținută; a câștiga. 2. Fig. A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Lat. *conquerire (= conquirere).

cuceri2 [At: CORESI, EV. 444/30 / V: ~ciri / Pzi: ~resc și (înv) cucer / E: ml conquaero, -ire] 1 vr (Adesea în legătură cu a se ruga; înv) A se smeri. 2 vr A se ruga, umilindu-se. 3 vi (Rar) A se umili înaintea cuiva. 4-5 vtr (îvr) A (se) preda în semn de supunere. 6 vt A ocupa și a supune un teritoriu cu puterea armelor. 7 vt (Fig) A câștiga prin perseverență. 8 vt (Fig) A-și atrage simpatia.

cuceri1 smp [At: N. COSTIN, L. II, 71/31 / E: bg кукеръ] (Înv) Oameni mascați (1).

CUCERI, cuceresc, vb. IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susținută; A câștiga. 2. Fig. A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Lat. *conquerire(= conquirere).

CUCERI2, cuceresc, vb. IV. (Învechit; construit cu dativul) 1. Refl. A se supune cu umilință, a se smeri, a se pleca, a se închina; a se ruga umilindu-se. Nu va zice lumea că o cetate s-a arătat dinaintea lui Sobieski fără a i se cuceri! ALECSANDRI, T. II 17. 2. Tranz. A închina, a preda în semn de supunere. Măria-sa... vă face cunoscut ca să vă închinați și să-i cuceriți cetatea. NEGRUZZI, S. I 172.

CUCERI1, cuceresc, vb. IV. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune (o țară, un teritoriu) cu puterea armelor, prin forță. Turcii... năvălesc în Europa și amenință a o cuceri. BĂLCESCU, O. II 12. Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. ◊ Fig. Nourii cenușii bătînd în argint cucereau, albastrul cerului și urmăreau luna albă. SADOVEANU, O. I 520. Bogăția de verdeață a livezii a cucerit zidurile, a sfărimat lemnăria. cerdacului cu totul. SADOVEANU, O. III 350. 2. A smulge prin forță, a dobîndi printr-o luptă (revoluționară) susținută; a cîștiga. Proletariatul are nevoie de partid nu numai pentru a cuceri dictatura, dar mai ales pentru a menține dictatura. REZ. HOT. I 167. 3. Fig. A cîștiga, a-și atrage (simpatia, dragostea, bunăvoința cuiva). V. subjuga. Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I 81. Te plîngi de public? Dar ce-ai făcut ca să-l cucerești? VLAHUȚĂ, O. A. 332.

A CUCERI ~esc tranz. 1) A lua în stăpânire cu forță armată; a ocupa. 2) A capta prin însușiri deosebite (pentru a câștiga simpatia, dragostea sau bunăvoința). 3) A obține prin luptă sau prin muncă susținută. /<lat. conquerire

cucerì v. 1. a supune cu: puterea armelor: Romanii cuceriseră mai toate țările; 2. a închina: Sobieski cere, ca să-i cuceriți cetatea AL.; 3. a se umili (învechit): ne rugăm și ne cucerim; 4. fig. a-și atrage iubirea sau simpatia cuiva: privirea lui te cucerește. [Lat. CONQUERI, a se plânge tare; sensurile 1 și 4 au foșt modelate după fr. conquérir].

cucerésc v. tr. (lat. con-quáerere îld. conquirere, pop. conquaerire; pv. sp. conquerir, fr. conquérir. V. cer 3). Supun pin arme orĭ alte forțe: Romaniĭ aŭ cucerit lumea. Închin, predaŭ: a cuceri cuĭva o cetate (Vechĭ). Fig.. Captivez, atrag, farmec: privirea luĭ te cucerește. V. refl. Mă umilesc, fac omagiŭ: ne rugăm și ne cucerim ție. – La Dos. eĭ cucerează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuceri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuceresc, 3 sg. cucerește, imperf. 1 cuceream; conj. prez. 1 sg. să cuceresc, 3 să cucerească

cuceri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuceresc, imperf. 3 sg. cucerea; conj. prez. 3 să cucerească

cuceri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuceresc, imperf. 3 sg. cucerea; conj. prez. 3 sg. și pl. cucerească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUCERI vb. v. închina, pleca, preda, supune.

CUCERI vb. 1. a lua, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobândi, a prinde, a stăpâni. (După lupte crâncene au ~ cetatea.) 2. v. subjuga. 3. v. repurta. 4. v. câștiga. 5. a câștiga. (A ~ simpatia tuturor.) 6. v. încânta.

CUCERI vb. 1. a lua, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobîndi, a prinde, a stăpîni. (După lupte crîncene au ~ cetatea.) 2. a ocupa, a subjuga, a supune, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a reduce. (A ~ multe țări; a ~ întreaga Galie.) 3. a cîștiga, a dobîndi, a obține, a realiza, a repurta, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită biruință.) 4. a cîștiga, a dobîndi. (A ~ titlul de campion.) 5. a cîștiga. (A ~ simpatia tuturor.) 6. a atrage, a captiva, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)

cuceri vb. v. ÎNCHINA. PLECA. PREDA. SUPUNE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cuceri (cuceresc, cucerit), vb.1. A cuprinde, a supune, a ocupa un teritoriu prin arme. – 2. (Refl.) A se supune, a se preda, a omagia. – 3. (Refl.) A se umili, a implora cu umilință. Lat. *conquaerĕre, în loc de conquirĕre (Pușcariu 425; Candrea-Dens., 318; REW 2155; DAR); cf. prov. conquerer, fr. conquérir. Sensul 1 este neol., din fr. conquérir. Evoluția care indică sensul 2 pare normală, fără să fie necesară ipoteza unei influențe sl., presupusă de Candrea-Dens. – Der. cucerit, adj. (umil; pios); cuceritor, adj. (care cucerește); cucerie, s. f. (înv., simplitate, umilință; pioșenie); cuceritură, s. f. (înv., respect nemărginit); necucerit, adj. (arogant); cucernic, adj. (respectuos; cinstit; pios); cucernicie, s. f. (pioșenie, evlavie); cucernicește, adv. (evlavios).

Intrare: cuceri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuceri
  • cucerire
  • cucerit
  • cuceritu‑
  • cucerind
  • cucerindu‑
singular plural
  • cucerește
  • cuceriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuceresc
(să)
  • cuceresc
  • cuceream
  • cucerii
  • cucerisem
a II-a (tu)
  • cucerești
(să)
  • cucerești
  • cucereai
  • cuceriși
  • cuceriseși
a III-a (el, ea)
  • cucerește
(să)
  • cucerească
  • cucerea
  • cuceri
  • cucerise
plural I (noi)
  • cucerim
(să)
  • cucerim
  • cuceream
  • cucerirăm
  • cuceriserăm
  • cucerisem
a II-a (voi)
  • cuceriți
(să)
  • cuceriți
  • cucereați
  • cucerirăți
  • cuceriserăți
  • cuceriseți
a III-a (ei, ele)
  • cuceresc
(să)
  • cucerească
  • cucereau
  • cuceri
  • cuceriseră
cuciri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuceri, cucerescverb

  • 1. tranzitiv A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuprinde ocupa antonime: elibera
    • format_quote Turcii... năvălesc în Europa și amenință a o cuceri. BĂLCESCU, O. II 12. DLRLC
    • format_quote Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. DLRLC
    • format_quote figurat Nourii cenușii bătînd în argint cucereau albastrul cerului și urmăreau luna albă. SADOVEANU, O. I 520. DLRLC
    • format_quote figurat Bogăția de verdeață a livezii a cucerit zidurile, a sfărîmat lemnăria. cerdacului cu totul. SADOVEANU, O. III 350. DLRLC
    • 1.1. A dobândi ceva prin luptă susținută. DEX '09 DLRLC
      sinonime: câștiga
      • format_quote Proletariatul are nevoie de partid nu numai pentru a cuceri dictatura, dar mai ales pentru a menține dictatura. REZ. HOT. I 167. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I 81. DLRLC
    • format_quote Te plîngi de public? Dar ce-ai făcut ca să-l cucerești? VLAHUȚĂ, O. A. 332. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv învechit A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu va zice lumea că o cetate s-a arătat dinaintea lui Sobieski fără a i se cuceri! ALECSANDRI, T. II 17. DLRLC
    • format_quote Măria-sa... vă face cunoscut ca să vă închinați și să-i cuceriți cetatea. NEGRUZZI, S. I 172. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.