9 definiții pentru culcat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CULCAT1 s. n. Culcare. – V. culca.
CULCAT1 s. n. Culcare. – V. culca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
culcat1 sn [At: DOSOFTEI, PS. 467 / Pl: ~uri / E: culca] 1-14 Culcare (1-14). 15 (îlav) Pe la ~ La vremea culcării.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CULCAT1 s. n. Culcare. Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52. Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60. Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
culcat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
culcat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
culcat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CULCAT s. 1. v. culcare. 2. v. aplecare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CULCAT s. 1. culcare, întindere, lungire, trîntire. (~ cuiva după amiază.) 2. aplecare, culcare, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Culcat ≠ sculat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
culcatsubstantiv neutru
-
- Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52. DLRLC
- Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60. DLRLC
- Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179. DLRLC
-
etimologie:
- culca DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.