3 definiții pentru cumințel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cumințel, ~țea a [At: DA / Pl: ~ei, ~e / E: cuminte + -el] Care este destul de cuminte (2).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+cumințel adj. m., pl. cuminței; f. cumințică, pl. cumințele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cumințel adj. m., pl. cuminței; f. sg. cumințică, pl. cumințele
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: cumințel
cumințel adjectiv
| adjectiv (A70) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)